Povestea literei U

Undeva, unde urșii și urangutanii urmăreau uraganele uimitoare care urlau la univers, locuia umila Udora, o fetișcană ușoară și uimitoare care uda urzicile și se uita cum usturoiul se umfla.

Luni, unchiul Udorei, care lucra la uzina urbană de unelte, i-a adus un cadou uimitor: o minge uluitoare ilustrată cu urși urecheați. Unde mai pui că unchiul i-a dăruit și bucatele preferate: unt și urdă.

Cum a pus mânuțele pe mingea nouă, a și fugit în pădurea unduitoare să se bucure de ea. Cum se uita la minge, au început să cadă picături din înaltul cerului. Se anunța o furtună umedă, un uragan ultra-periculos care urla deasupra munților. Dar Udorei nu-i păsa. Atunci vântul începu să sufle cu putere și îi zbură fetei mingea într-o grădină îndepărată situată undeva unde se uneau pădurile umede cu dealurile uleioase.

Udora fugi spre grădină și dădu de o fântână uluitoare. Se apropie și se uită înăuntru. A început să plângă și să ridice mâinile spre cer, urlând: „Uuuunde este mingea mea uimitoare?”. Din adâncul fântânii se vedea aceeași imagine – Udora care ridica mânile spre cer și care urla la fel. Uite că mingea uimitoare nu a mai apărut și Udora a muțit pe vecie.

De atunci, când oamenii își aduceau aminte de grădina cu fântână, când voiau să scrie numele Udorei, desenau brațele fetei care răspundea imaginii din fântână… Așa s-a născut litera U.