Povestea literei Ț

Povestea literei Ț
Facebooktwitterlinkedinmail

În ținutul țicniților, țipetele se întețeau pe zi ce trece. Țicnitul sef, Țorțor, țipa cât îl ținea gura de tare. Toți țicniții din ținut țipau, făceau acrobații, țopăiau, ținteau la țintă. Țăcănitorii erau atracția principală pentru oamenii care își alegeau ca destinație Ținutul Țicniților. Șeful instituțiilor, Țițus, un țăran de pe țărmurile de țipari, a auzit de țicniții ambulanți și a organizat un ospăț în cinstea lor. Țițus voia să aleagă cel mai talentat țicnit și să-l țină la instituțiile țiparilor pentru a-i distra pe oaspeți.

Toți ticniții invitați la instituție arătau ce puteau mai bine. Țațele țipau, alții țineau torțe în mâini și țigle care se făceau țăndări, alții țâșneau ca țuica din țoi, alții cântau la țambal, iar acrobații micuți se înțepau în țepii țapilor țăranilor de pe țărmuri.

Țanțoșul Țortor era preferatul lui Țițus. La instituție era și un desenator, care crea câte un simbol pentru fiecare țăcănit. La finalul reprezentației, Țorțor făcu o plecăciune, cu capul în jos și brațele în lateral. Desenatorul a făcut un semn special pentru el: o linie orizontală, apoi una verticală, și pentru că era așa de țăcănit, i-a mai pus și o virguliță micuță. De atunci, când cineva voia să-i scrie numele lui Țorțor, folosea acel semn.

Așa s-a născut litera Ț.

 

Iată 5 exerciții de dicție cu litera Ț:

① Țăranii beți din Țuțulești sorbeau țuică din țoiuri micuțe.

② Țiparii țesători țipau la țânțarii țanțoși, dar țânțarii țanțoși nu țipau la țiparii țesători.

③ Țapul țâfnos din țarc ținea morțiș să țină minte povestea lui Tristan Tzara.

④ Toți țiganii țevuiau țiglele instituțiilor din Țarigrad.

⑤ Căluțul țicnit făcea țup țup de când a înghițit mulți țurțuri.

 

★ Citește și: Povestea literei S

★ Citește și: Povestea literei Ș

★ Citește și: Povestea literei T

Facebooktwitterlinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *