Povestea literei Ș

Povestea literei Ș
Facebooktwitterlinkedinmail

Traiă odată un ștab, șeful șesului Șașvereș. La nașterea unicului său fiu, Șerban, au venit ursitoarele. Toate i-au prezis bucurii, numai ultima, Șarcana, mai sașie și șchioapă, i-a spus că nu-și va găsi fericirea decât dacă va căuta în munții Stânișoarei peștera fermecata. Acolo va trebui să găsească o ușă secretă pe care e desenat un animal. Doar după ce va urmări conturul desenului cu tăișul sabiei, Șerban va pătrunde într-o încăpere și va putea găsi adevărata fericire. Ursitoarea cea șuie i-a atras însă atenția în șoaptă: că nu va găsi drumul cel bun decât cu ajutorul a trei animale: știuca, șoimul și sopârla. Ele vor apărea la șapte zile de la plecarea ursitoarelor.

Așadar, a sosit și momentul plecării lui Șerban în căutarea fericirii. Știuca l-a călăuzit șontâc-șontâc până la intrarea în munți, șoimul făcea șiretlicuri pe cer până la intrarea în peșteră și din peșteră numai șopârla știa calea. Au trecut și peste un șanț adânc cu șoricei și șobolani și Șerban a început să caute ușa secretă. Dintr-o dată, a văzut pe un perete stâncos un semn care semăna cu un șarpe. A urmat conturul cu sabia și, mirat, a văzut că stânca s-a mișcat și ușa s-a deschis. A intrat cu sabia în mână și a găsit un șarpe șovăitor care sâsâia ușor. Șarpele era liniștit, nu voia să-l atace, deși privea ca un șacal. Șerban era nedumerit… nu știa dacă să-l omoare sau să-l lase în viață.

„Cum să mă facă fericit un șarpe șerpuitor care sâsâie șerpește și șuncă servește la șase seara?” se gândi Șerban.

Vrând să respecte vorbele ursitoarei Șarcana, Șerban a cruțat șarpele șiret care se șerpuia ca un șnur și l-a dus la șesul Șașvereș. A doua zi, în locul șarpelui șovăitor era o șarmantă prințesă cu părul ca de șofran care șușotea ca o lișiță. Pe loc s-au iubit și imediat s-au căsătorit.

De atunci, când voiau să scrie cuvântul șarpe, oamenii foloseau semnul din peștera șuierătoare.

Gemoji image for :snakeIată 5 exerciții de dicție cu litera Ș:

① Știuca șuie suia șapte scări șuierând șușoteli șâșâite.

② Șerban ștergea șanțul școlii șerifilor care șlefuiau dușumelele.

③ Cosașul Sașa când cosește cât șase sași sasul cosește, și-n sus și-n jos de casa sa, cosește sasul și-n șosea.

④ „Ce șură șturlubatică!”, Sașa-și spuse sieși.

⑤ Însuși șiretul șoim șterpelea șunca șoricelului sașiu.

Facebooktwitterlinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *