🌬 Cele mai frecvente tipuri de tulburări ale respirației
În afară de spasme ale aparatului fonoarticulator, ne preocupă respirația aritmetică și completă în salturi a copilului. La copiii bâlbâiți, de exemplu, se întâlnesc mai multe feluri de tulburări ale ritmului respirator. Respirația foarte rapidă, întretăiată, neregulată, este de regulă numai abdominabilă, adică, în timpul introducerii aerului se mărește foarte mult abdomenul și foarte puțin cutia toracică. De asemenea, o respirație necorespunzătoare și incompletă este și aceea în care se introduce în plămâni o cantitate mică de aer, în timp ce se ridică umerii în sus. În linii mari, acestea sunt cele mai frecvente tipuri de tulburări ale respirației întâlnite la copiii între 4 și 7 ani cu tulburări de vorbire.
🌬 Deprinderea unei respirații corecte – EXERCIȚIU
Respirația normală la copil este adevărat că se înfățișează cu predominanță abdominală. Tocmai de aceea, încă din primele zile, trebuie educată o respirație în care accentul să cadă pe respirația toracică. În timpul respirației normale, în faza de inspirație, cutia toracică se mărește ca volum, iar mușchii abdomenului se contractă, apăsând cavitatea abdominală. Copilul își umflă pieptul și-și trage burta. În timpul al doilea, expirația (golirea plămânului) se face prin îngustarea cavității toracice și relaxarea și mărirea volumului cavității abdominale, adică mișcarea inversă respirației. Aceste mișcări trebuie executate rar și cât mai profund posibil. Pentru ca, la început, copilul să le sesizeze rar și să le poată imita, ele vor fi executate așezându-se pe abdomenul copilului mâna sa dreaptă, iar deasupra mâinii, mâna părintelui, iar pe piept mâna stângă în aceeași formație. În timpul inspirației, părintele va apăsa mâna copilului pe abdomen, ca acesta să fie ajutat să tragă burta și-i va ridica ușor mâna de pe piept ca să-i sesizeze umflarea cutiei toracice. În timpul manevrelor, până când copilul va deprinde o respirație corectă, se va apăsa ușor de către părinte abdomenul și pieptul copilului, alternativ, ca o manevrare de foale.
În timpul acestui exercițiu se va urmări: o inspirație foarte profundă, dar nu prea lungă, dirijată conștient de către copil. Inspirația nu trebuie executată în scară, în salturi mici, ci trebuie să fie cât mai lină și într-o creștere ușoară. La început, copilul va fi lăsat, până va stăpâni tehnica respirației, să respire în voie, dar în ritmul și modul arătat. După aceea, el va respira la comandă sau după bătaia de metronom. La inspirare se va număra de la 1 la 3, 4, 5, după vârsta și capacitatea vitală a copilului. Scoaterea aerului din plămâni se va face cât mai încet posibil. Timpul necesar va fi cel echivalent cu numărarea de la 1 până la 8. Între inspirație și respirație copilul trebuie obișnuit să-și țină aerul câteva secunde în plămâni. Cu cât copilul va stăpâni mai bine tehnica respirației, cu atât va avea o vorbire mai puțin zbuciumată din pricina respirației.
La copiii cu ritmul respirator tulburat prin spasme dese, ca o consecință a astmului sau tusei convulsive, se va face un exercițiu suplimentar combinat. Și anume, după 15 – 30 de zile de exerciții, ca cele expuse mai sus, se va obișnui copilul ca în timp ce dă aerul afară pe nas să pronunțe lung cuvintele obișnuite. De exemplu: copilul a încărcat bine plămânul cu aer, ține în plămâni aerul pentru câteva secunde, apoi, exact în clipa în care începe evacuarea plămânului, va pronunța: „mă cheamă…”, lungind vorbele pe toată perioada expirației și așa se va continua repetarea după tehnica expusă a câtorva propoziții și fraze. Primele exerciții care implică vorbirea trebuie să cuprindă vocabularul uzual, cu vorbele cele mai frecvente.
🌬 Cât timp se fac exercițiile?
Exercițiile se vor face până când copilul va putea pronunța corect și cât mai prelung posibil cuvintele. După aceea se va trece la propoziții scurte, pe care le va pronunța în timpul unei expirații. La copiii cu o respirație mult prea agitată se va continua în reprize de 10 minute, de la 2 până la 10 ori pe zi, timp de 1–2 ani. În tot cazul, după vindecarea completă a bâlbâielii sau a altor tulburări de vorbire, acești copii vor continua exercițiile de respirație încă 6 luni. Când părintele constată că exercițiile se fac corect se va înlocui controlul prin intermediul mâinilor copilului cu așezarea pe piept și pe abdomen a unui teanc de cărți sau caiete de aceeași înălțime. În timpul exercițiului, denivelarea celor două stive de cărți, care este și distractivă, rămâne sistemul de control pentru corectitudinea mișcărilor respiratorii.
🌬 Poziție orizontală – în picioare – așezat
După 2 luni de exerciții în poziție orizontală, copilul trebuie obișnuit să respire corect, să stăpânească mișcările respiratorii și în poziția și cea mai frecventă, în picioare, apoi așezat pe scaun. Înainte de a începe exercițiile, copilului i se va educa poziția corectă de lucru pe scaun: spatele drept, lipit de spetează, umerii înapoi, pieptul puțin bombat, abdomenul supt, mâinile pe masă sprijinite în antebrațe. Mâinile nu vor rămâne însă niciodată imobile; ele vor sublinia vorbirea, vor executa gesturile necesare. Aceste trei poziții de respirație este nevoie să fie executate toate deodată, în reprize de câte 5–10 minute fiecare. După 2-3 luni vor rămâne exerciții respiratorii de bază numai cele în picioare și șezând, iar după alte 2 luni va rămâne numai poziția șezând.
🌬 Lumânarea
Pentru reglarea conștientă a respirației, mai ales la copiii preșcolari, se cere copilului să stingă o lumânare aflată la o distanță oarecare în fața sa (20 – 30 centimetri); lumânarea se stinge suflând asupra ei cu buzele țuguiate și întinse înainte. Distanța la care se află lumânarea va crește treptat, obligând copilul să execute mișcări respiratorii din ce în ce mai ample, care să-i asigure o cantitate de aer mai mare pentru a putea sufla cu forța necesară stingerii lumânării la distanța care se mărește treptat.
🌬 Să învățăm să fluierăm
Alt exercițiu este acela în care, sub forma jocului „Să învățăm să fluierăm!”, se pot efectua exerciții ritmice de respirație cu amplitudine maximă, în care se respectă cea mai strictă simetrie în cadrul aceluiași ciclu. Reprezentarea grafică ilustrează acest lucru:
🌬 Umflarea mingii
De asemenea, se va folosi o cameră de aer (de orice dimensiune) pe care copilul va fi stimulat să o umfle suflând în ea, părintele căutând să-l determine pe copil să o umfle, scăzând treptat numărul inspirațiilor și expirațiilor, ceea ce înseamnă că posibilitatea respiratorie (capacitatea vitală) a copilului va crește treptat. Expirația (momentul în care copilul va expedia aerul în camera de minge) va urma după o mișcare amplă de inspirație. Se va avea în vedere ca mișcarea de expirație să nu fie făcută bruscă, golindu-se plămânul dintr-o dată, ci ea se va efectua rar, într-un interval de timp cât mai mare.
🌬 Spirometrul
Un procedeu foarte eficace, după cele amintite, este cel al folosirii spirometrului, aparat care dă mari satisfacții copilului și care permite totodată și o verificare exactă a modificărilor calitative produse în urma efectuării exercițiilor respiratorii. În cazul în care nu se poate folosi – prin lipsă – acest aparat, se va improviza un așa-zis „respirator”, care constă dintr-un borcan de circa 3-10 litri, umplut pe jumătate cu apă, al cărui orificiu este închis cu un dop prin care trece un tub de sticlă, continuat în afară cu un tub de cauciuc, în care copilul va sufla, iar în interiorul borcanului tubul de sticlă va intra în apă fiind îndoit la un capăt.
🌬 Exerciții de respirație însoțite de mișcări ale membrelor superioare și ale trunchiului
Exercițiile active de apnee (reținere a respirației) se vor efectua astfel:
după o inspirație și o expirație normale, o inspirație forțată urmată de apnee (reținere de respirație);
după o inspirație și o expirație normale, o expirație forțată urmată de apnee.
Durata apneei va fi la început de câțiva timpi (3-5) și va crește treptat. Din poziția în picioare, cu mâinile pe solduri, se vor efectua două sărituri ca mingea, în timpul cărora se vor face două mișcări de inspirație. În continuare, pe următoarele două sărituri, se va ține respirația (apnee), iar pe altele două se vor executa mișcări de expirație.
După obținerea unei corectări stabile a modului de respirație este nevoie de introducerea treptată a unui ritm respirator corect și stabil. Astfel, un exercițiu în care se solicită un anumit ritm respirator este acela în care, pe fiecare două bătăi din palme, se execută o componentă a ciclului respirator (două bătăi din palme însoțite de inspirație, două bătăi din palme însoțite de expirație).
Variația ritmului respirator, în care se vor altera cicluri cu durată diferite, reprezintă un mijloc deosebit de important, întrucât este solicitată o deosebită stăpânire (control), care treptat stabilește un reflex de mare importanță în reglarea respirației, conform cerințelor diverselor situații.
🌬 Jocuri
Iată un exemplu de joc numit „Pleacă trenul de la… la…” (locul punctelor va fi înlocuit cu două denumiri de orașe pe care copilul le cunoaște).
ETAPA 1: Jocul începe cu o mișcare de brațe, cu coatele îndoite pe lângă corp, în timp ce pe fiecare mișcare de braț se execută o mișcare de respirație (o inspirație sau o expirație). Această primă fază reprezintă „pornirea trenului din gară”.
ETAPA 2: În a doua fază a jocului se accelerează mișcările membrelor superioare pe lângă corp, accelerarea însoțită și de mișcările de respirație, al cărei ritm va crește. Aceasta este faza numită „mersul trenului”.
ETAPA 3: În sfârșit, „trenul” se apropie de următoarea gară, ceea ce simbolic este reprezentat prin încetinirea treptată a mișcărilor brațelor superioare pe lângă corp și de o frecvență a mișcărilor respiratorii.
Concomitent cu mișcările respiratorii este necesar să se execute o serie de exerciții care dezmorțesc mușchii feței, ai maxilarelor, la copiii care vorbesc cu gura încleștată, cu gâtul rigid, cu ochii ficși etc. și nu numai.
🔎 Vezi și:
Exerciții pentru musculatura feței
Curs de dicție pentru copii
La cursul de dicție pentru copii vom diagnostica și rezolva problemele de dicție cu care copilul dumneavoastră se confruntă. Pe parcursul a patru sesiuni dedicate, personalizate, a câte 30 de minute, trainerii Dicție.ro vor depista particularitățile de rostire ale copilului dumneavoastră și vor propune seturi de exerciții speciale necesare rezolvării acestora.
VINO LA CURS
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Adaugă comentariu