Cum „alungi” interlocutorul în limbajul tinerilor

Cum „alungi” interlocutorul în limbajul tinerilor

Limbajul modern și dialogul de politețe argotică

🔍🔍🔍Citește și:

Argoul în limba română

Jargonul în limba română

Eufemismele în limba română

Alungarea interlocutorului 

Ordinul de plecare este exprimat fie cu multă brutalitate, fie într-o manieră indirectă, ironică. Lista de formule cuprinde interjecţii: „caramba!”, „uşchi!”; substantive cu valoare interjecţională: „uşcheala!”, „paşi!”, „roiu’!”, „roială!”, „topeală!”, „valea!”; verbe la imperativ: „arde-o!”, „tunde-o!”, „şterge-o!”, „întinde-o!”, „dispari”; 

Numeroase formule complexe, care reliefează anumite elemente din scenariul plecării, utilizând diferite strategii semantico-pragmatic:

a) invocarea vitezei: „dă-i bice!”, „dă-i viteză!”, „mână măgarul!”, „întinde compasu’!”;

b) descompunerea descriptivă a mişcării: „fă paşi!”, „ciocu’mic şi joc de gleznă!”;

c) transpunerea plecării într-un scenariu metaforic sau metonimic al „mutării din loc a unui obiect sau a unui corp“: „mută-ţi hoitu’!”, „mută camionu’!”, „mişcă-ţi mobilieru’!”, „plimbă-ţi fizicu’!”, „plimbă ursu’!”, „fugi cu ursu’!”, „mână-ţi bascheţii!”, „plimbă papucii!”;

d) asocierea absurdă: „dă cu praf de mers!”;

e) transpunerea plecării în scenarii ale acţiunilor pozitive, constructive: „curăţă locu’!”, „simplifică peisaju’!”, „închide uşa pe dinafară!”, „caută-mă pe-afară!”, „fă-mă să-mi fie dor de tine!”, „hai să-ţi văd mersul!”, „poate că ai treabă şi eu te reţin!”, „onorează-mă cu lipsa!”;

f) dramatizarea interjecţiei, printr-un dialog bazat pe jocul de cuvinte: „știi bancul cu albinele? Roiu’!”, „știi bancul cu radiera? Şterge-o!”.

(Limbajul tinerilor – Încifrare a realității – Florina Goge)

 

Limbajul pe care-l auzim în societate diferă de cele mai multe ori de cel pe care îl întâlnim în cărți. Părerile sunt împărțite, unii blamează acest argou/jargon stradal, alții sunt de părere că oralitatea, implicit argoul, se remarcă prin expresivitate, prin multiple inovaţii şi o mare libertate în utilizarea mijloacelor de exprimare și că de aceea comunicarea este una mai dinamică, mai ludică, mai emoţională, chiar dacă se îndepărtează mult de standardele și de normele academice. 

Vorbirea curentă, discuţia, dialogul reprezintă aspectul viu şi cotidian de manifestare a sistemului limbii, reflectând starea actuală a situaţiei lingvistice în orice sferă de comunicare.

Iată termeni specifici și exemple din limbajul stradal și nu numai:

Politețea argotică

Dacă vorbim despre argou, remarcăm un oarecare „tip de politeţe argotică” care și-a format un inventar propriu de formule, fie ele de apreciere, de adresare sau de salut, ironice sau nu: „Ura şi la gară!”, „Te-am pupat pe portofel!”, „Ciao, pa!”. 

 

Termeni în funcție de vârstă și poziție ierarhică

Mai există și termeni specifici de adresare, care variază în funcție de vârstă și poziție ierarhică: jupâne, domnu’, moşule, frate, nepoate, vere, şogore, tăticu’ (termeni folosiți la vocativ).

 

Țigănisme

La radio şi la TV au devenit frecvente ţigănismele: „mişto”, „gagică”, „nasol”, „dabulă”, „biştari”, „lovele”, „barosan”, „a ciordi”, „a uşchi”, „a mardi”, „diliu”, „nașparliu”, „șucar” etc.

 

Neîncrederea faţă de ceea ce susţine interlocutorul

Mai remarcăm, în ceea ce privește dialogul, și niște termeni care se folosesc în replici pentru a exprima neîncrederea faţă de ceea ce susţine interlocutorul: „sanchi!”, „aiurea!”, „zexe!”, „bărbi!”, „texte!”, „vrăjeală!”, „liru-liru crocodilu’!”, „las-o jos că măcăne!”, „lasă-te de cioace!”, „asta să i-o spui lu’ mutu!” etc. 

 

Dialogul necooperativ

Dialogul necooperativ semnifică refuzul de a răspunde la simpla întrebarea „De ce?”. Observăm tot felul de evitări, subterfugii, deraieri: „de chestie”, „de control”, „de sanchi”, „de chichi – de michi”, „aş-am vrut”, „aşa au vrut muşchii mei”, „de treflă”, „de tot/deloc” etc.

Normele lingvistice sunt în continuă schimbare, fiind influenţate chiar de masa populaţiei, iar ortografia actuală este susceptibilă de anumite ameliorări. O bună cunoaştere a normelor lingvistice permite proiectarea spontană a deprinderilor şi abilităţilor în orice tip de prestaţie.

 

🔍🔍🔍Citește și:

Argoul în limba română

Jargonul în limba română

Eufemismele în limba română

 


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *