Jargonul în limba română

Fie că vorbim despre tipuri de limbaj sau despre cum s-au format acestea, limba română este o limbă complexă, uneori chiar greu de digerat, cu cuvinte pline de poveste. Așadar, uneori nu strică să aruncăm o privire mai atentă asupra a ceea ce se află în spatele anumitor cuvinte, expresii. Chiar dacă nu vom utiliza acele cuvinte, expresii în limbajul nostru de zi cu zi este important să cunoaștem structura etimologică și să vedem istoria din spatele lor.

✎ Definiție

Jargonul, precum și argoul, sunt catalogate ca fiind subsisteme ale limbii române. Dicționarul definește jargonul ca un limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de marea masă a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi; dialect, grai.

Jargonul, chiar dacă de multe ori i se atribuie conotații negative, este un limbaj specializat, cu o circulaţie restrânsă şi cu termeni proprii unei anumite meserii/profesii. Prin urmare, cuvântul în sine nu jignește și nu lezează pe nimeni.

✎ Caracterizare

După părerea anumitor lingviști, jargonul se remarcă prin abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase, de obicei împrumutate din alte limbi sau aparținând domeniilor de specialitate. Pe de altă parte, jargonul poate fi considerat şi un limbaj particular al unui grup social sau profesional. Pornind de la premisa conform căreia jargonul este un limbaj intern al unui grup profesional, putem spune, din punct de vedere sociolingvistic, că se diferenţiază destul de bine de argoul.

Jargoanele profesionale (limbajul bărbierilor, avocaţilor, medicilor, feroviarilor etc.) folosesc procedee asemănătoare celor argotice, dar au un inventar limitat şi nu presupun mentalitatea şi viziunea polemică a argoului propriu-zis. De exemplu, jargonul informaticienilor şi al internetului, este mai greu de delimitat, are un nucleu propriu, dar şi o răspândire enormă, care îl apropie de argoul comun. Limbajul folosit în unele sporturi pendulează foarte mult între statutul de jargon profesionist şi statutul de argou expresiv.

✎ Jargon vs. Argou

Vorbind despre diferența dintre jargon și argou, primul presupune în general un nivel mai ridicat de educaţie (cu excepţia anumitor tipuri, cum ar fi jargonul marinăresc), iar cel din urmă reprezintă un susbsistem lingvistic mai degrabă inventat, iar intenţia vorbitorului este să se facă înţeles doar de cei din grupul lui, nicidecum de alți necunoscuți, exact precum unui limbaj secret.

✎ Exemple:

Există, de exemplu:

• un jargon al cadrelor medicale (microleziune fibrilară, plagă transfixiantă, distrucţie tisulară, risc tetanigen etc.);
• un jargon juridic (parte vătămată, excepţie de neconstituţionalitate, prescripţie, preempţiune etc.);
• un jargon al oamenilor de televiziune;
• şi un jargon al informaticienilor;
• un jargon al lucrătorilor feroviari;
• un jargon marinăresc (tambuchi, gabier, trinchet, artimon, vela rândunica, saulă, cambuză etc.);
• un jargon al oamenilor de afaceri.

Și lista poate continua. Toate aceste tipuri de limbaj conţin termeni cu arie restrânsă de răspândire, care se folosesc destul de rar în afara profesiei de bază.

✎ Jargonul și discursul publicitar

Structurile gramaticale prin care se materializează discursul publicitar sunt adesea utilizate cu rol modalizator și se poate spune că deschide un nou orizont lingvistic destinatarilor cultivați ai acestui tip de discurs. Într-o societate comunicatională saturată de informație, precum cea în care trăim, discursul publicitar, lapidar și adeseori ludic, este cel mai auzit.

Comunicarea publicitară este o formă de comunicare în masă și limbajul folosit trebuie să fie simplu, pe înțelesul majorității. Simplitate înseamnă a comunica esențialul pentru a scoate în evidență produsul. O publicitate de calitate exprimă mesajul cu claritate, potrivit cu limbajul grupului țintă. Și aici ajungem la așa-zisa „problemă”, pentru că grupul țintă e mereu tânăr și mereu în pas cu noile tendințe și o parte lasă în urmă limba română.

✎ Exemple din mass-media

De exemplu, o reclamă de genul: „Wow, acest parfum îți va da un vibe fresh, poate fi folosit la orice ținută, fie ea casual, sporty sau office. Fii classy cu noul parfum X…”.

Textul conține o mulțime de termeni neologici. Explicațiile pot fi multe. Fie copywriterii recurg, la modelul occidental, fie luăm în calcul mentalitatea majorității tinerilor români asupra faptului că ceea ce vine „de afară” este cu mult mai bun decât ce este prezent în țara lor și că trebuie asimilat.

❗Xenismele, conform DEX, reprezintă acele cuvinte străine împrumutate de o limbă, fără a le fi adaptat la propriul sistem. Sau, conform Dicţionarului explicativ al limbii române (2012) reprezintă acele cuvinte neologice recente, preluate cu forma intactă a etimonului și neadaptate încă la sistemul limbii române, simțite de vorbitor ca aparținând unui sistem lexico-gramatical străin❗

Vorbind de reclamele românești, aceste cuvinte apar din ce în ce mai des. Desigur, nu putem traduce orice sau adapta limbii române, dar poate ar trebui să încercăm să păstrăm adevăratele valori ale limbii române. Da, poate fi „cool” să mai folosim câte un cuvânt împrumutat, dar dacă limba îți permite să folosești altă variantă, de ce să nu faci asta?

În textul de mai sus, avem cuvintele: vibe, fresh, sporty, casual, classy. Limbajul industriei „beauty” a pătruns repede, prin intermediul publicității, în limbajul curent: make-up, lipstick, lifting, mascara, rejuvenare, matifiere, accesorizare etc. Am împrumutat destul de multe cuvinte: concealer (≅ anticearcăn), body-milk (lapte de corp), blush (≅ fard de obraz), gloss/glossy, peeling, tehnica smokey eyes etc.

✎ Alte exemple:

În materie de sănătate și îngrijire personală, am uitat de tot de limba română și folosim termenii de bodybuilding, life coaching, spinning (cuvând cu sens inițial aparținând domeniului pescuitului), personal trainer etc.

În lumea „fashion”, jargonul se impune destul de mult și ne prezintă următorii termeni preluați din engleză și nu numai: look (înfăţişare, aspect), fashion (modă), casual (îmbrăcăminte de zi), cu variante „smart casual”, office (îmbrăcăminte pentru serviciu), trench (pardesiu), trend (tendinţă, evoluţie a unui fenomen), outfit (ţinută), styling (coafură), cover-girl (fată tânără, frumoasă, care pozează pentru copertele revistelor), beauty-tips (sfaturi pentru înfrumuseţare), top (bustieră) sau Kimono (piesă de îmbrăcăminte de influență japoneză), streetstyle, sport-couture sau celebrele și ultra-folositele UGG-uri etc.

Vorbind de jargonul medical sau de cel al sănătății toată lumea cred că a auzit despre cum acționează „Bifidus Esensis” sau de „Formula Phitol+” care stimulează reînnoirea celulelor sau antioxidanții prezenți în toate cremele. Acești beneficiari ai produselor se lasă „seduși” de un limbaj neologic tehnic, explicat pe înțelesul consumatorului, unul avizat, care dorește să știe pas cu pas la ce fel de tratament se supune.

✎ Concluzie

Este bine să ne lăsăm „seduși” de acest limbaj? Nu neagă nimeni utilitatea acestuia în diferite domenii ale vieții. Atâta timp cât nu punem pe locul doi limba de bază, limba română, și păstrăm o limită decentă, putem fi niște vorbitori mai buni.

În ceea ce privește jargonul publicitar abundența neologismelor transformă totul în ceva rigid. Și din păcate se vorbește din ce în ce mai mult acest „limbajul de lemn” al publicității. Există și unele avantaje ale unor cuvinte împrumutate; acestea nu au „distrus” limba română, ci, dimpotrivă, unele cuvinte au contribuit la o permanentă înnoire şi reconstrucţie, la nuanţarea ei semantică şi stilistică și la modernizarea lexicului.

🔍🔍🔍Citește și:

Argoul în limba română 

📗📗📗 613 greșeli gramaticale în limba română, de Carmen Ivanov

Cartea este o lucrare ce își propune să atragă atenția asupra formelor greșite ale cuvintelor folosite în mod uzual în limba română și să ajute la corectarea modului în care vorbim.

🛒 Click AICI pentru a comanda cartea