Tulburările de voce

Tulburările de voce

Este larg generalizată gruparea tulburărilor de voce sub termenii de:

  • fonastenii (oboseala vocii)
  • afonii (pierderea vocii sonore) 
  • disfonii (pierderea parțială a vocii sonore)

Tulburările de voce sunt cauzate de numeroase afecțiuni, începând cu afecțiuni ale aparatului fonator și auditiv, ale sistemului neuro-endocrin, până la afecțiuni generale ale organismului.

Tratamentul medical al substratului patologic pe care se grefează tulburările de voce trebuie încredințat încă de la început unor specialiști competenți. Orice inițiativă greșită de a exersa calitățile vocale fără a se ține seama de starea patologică a copilului poate avea rezultate negative. În cadrul grădinițelor de copii se pot aplica unele măsuri preventive cu caracter general.

Îngrijirea vocii trebuie să înceapă încă din fragedă copilărie. Primele țipete ale sugarului, care fac parte din funcțiile vocale normale, trebuie menținute în limitele normale, pentru a evita apariția unor disfuncții latente ale vocii.

Printre copiii de vârsta preșcolară sunt frecvente laringitele acute sau cronice care se manifestă prin răgușeală, vocea fiind lipsită de expresivitate și intonație. Până când copiii sunt consultați de un medic, se recomandă repausul laringelui printr-un regim de tăcere. Adeseori copiii bolnavi încearcă să-și recâștige calitățile vocale pierdute efectuând respirații prea adânci și forțând în acest fel vocea. Asemenea încercări trebuie interzise cu totul pentru că ele agravează și mai mult disfonia.

Deoarece laringele este un organ extrem de sensibil al copiilor, fiind expus unor numeroase afecțiuni, el necesită îngrijiri speciale. Mai ales prevenirea răcelii, a bolilor infecțioase și a infecțiilor repetate ale amigdalelor și cele rinosinusale au o importanță hotărâtoare pentru dezvoltarea normală a vocii copilului.

Din perioada preșcolară este necesar să se supravegheze copiii pentru a înlătura orice efort vocal exagerat, expunerea prelungită la frig sau la umezeală, ingerarea băuturilor prea reci, obiceiul de a înghiți zăpadă sau gheață etc., precum și obiceiul de a respira pe gură în timpul jocurilor etc. Fumul de țigară și aerul viciat de suspensii de praf sunt extrem de dăunătoare pentru dezvoltarea vocală. De aceea este recomandat ca sălile de clasă și camera de dormit a copilului să fie bine aerisite și iarna să se așeze pe calorifere vase cu apă pentru a preveni uscarea prea mare a aerului.

Are, de asemenea, o mare importanță evitarea împrejurărilor care ar putea pune copiii în situația de a plânge sau de a țipa excesiv. Adeseori, în colectivitățile preșcolare se observă tendința unor copii de a vorbit prea tare sau, dimpotrivă, prea încet. Deși în aparență s-ar putea crede că încercarea de a corecta intensitatea vocii nu întâmpină dificultăți, se constată totuși că acest fapt necesită o perseverență îndelungată din partea educatoarei. Într-adevăr, în urma faptului că intensitatea vocii se fixează în mod persistent, este destul de dificil ca ulterior să i se modifice această calitate. În decursul convorbirilor este necesar ca educatoarea să vorbească cu intensitate diferită a vocii de cea pe care o folosește copilul. Astfel, dacă un copil vorbește prea tare, educatoarea va vorbim mai încet și invers.

Alteori, în cadrul exercițiilor de cânt sau de vorbire în cor unii dintre copii încearcă să cânte cu intensitate prea mare, spre a putea auzi astfel propria lor voce. Din cauza urmărilor nefavorabile, educatoarea trebuie să-i deprindă pe acești copii să vorbească pe tonalități corespunzătoare particularităților propriului lor organ vocal. Se va evita, de asemenea, atât vorbirea cu voce prea ridicate, cât și cu voce prea joasă. Fără a încerca să limiteze spontaneitatea vocală, educatoarele vor trebui să modereze strigătele exagerate ale copiilor din timpul pauzelor sau a jocurilor.

O importanță deosebită pentru profilaxia tulburărilor de voce o are buna desfășurare a activităților muzicale. Un cântec bine organizat, cu respectarea regulilor de igienă a vocii, poate contribui într-o mare măsură la dezvoltarea normală a funcției vocale. Se va evita încercarea de a se obține cu copiii efecte spectaculoase, insistându-se asupra rolului educativ al exercițiilor muzicale.

Aceeași importanță pentru educația vocii în perioada preșcolară o are mișcarea în general și exercițiile organizate de educație fizică care măresc capacitatea funcțională a musculaturii fonatorii. Exercițiile de dezvoltare a respirației precum și a elementelor expresive din vorbire sigură în cele din urmă o voce armonioasă și plăcută.

Un rol decisiv în dezvoltarea normală a funcției verbale a copiilor îl are exemplul zilnic al unor voci cât mai clare și cât mai expresive. Pentru asigurarea acestei cerințe se va înlătura orice exemplu negativ care ar putea influența într-un mod nefavorabil, prin contaminare, dezvoltarea ulterioară a vocii copilului.

CURS DE DICȚIE

 

Fie că îți dorești o carieră de succes, mai multă încredere în propria persoană sau să îți îmbunătăţeşti relațiile cu cei din jur, o dicție antrenată te va ajuta cu siguranță.

📕MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

📕CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *