Tartă cu CĂPȘUNE sau tartă cu CĂPȘUNI?

Norma veche, originară, admitea o singură posibilitate de realizare a pluralului pentru substantivele feminine terminate în „-ă”. Această desinenţă unică era vocala „-e” (casă – case, mamă – mame etc). Cu timpul, a apărut şi o variantă de plural în „-i”, care s-a impus treptat la tot mai multe substantive din categoria menţionată (barbă – barbe/bărbi, roată – roate/roţi etc). Inovaţia a apărut şi s-a impus probabil după modelul femininelor cu singularul în „-e” (vulpe – vulpi). Cauza reală pare să fi fost dorinţa vorbitorilor de a marca mai clar, mai tranşant opoziţia singular/plural. Desinenţa „-i” este însoţită de obicei de alternanţe fonetice la radical, ceea ce duce la o diferenţiere mai netă a formei de plural (compară „coadă/coade” cu „coadă/cozi”, unde opoziţia desinenţială „-ă/-i” este însoţită de alternanţele „oa/o” şi „d/z”). 

Concurenţa dintre cele două forme s-a manifestat şi se manifestă ca un fenomen foarte complex prin durată, răspândire geografică, implicaţii sociolingvistice, reflex în limba literară. Unele substantive feminine sunt atestate, cu forme adaptate deja la noul model, chiar în primele noastre texte scrise (secolul al XVI-lea). Este vorba mai ales de cele terminate în -(ur)â, -(tur)ă (adunături, băuturi, scripturi) sau care prezentau un „-r-” tematic (guri, scări, ţări), ori un „-g-” sau „-c-” (biserici, lunci, vaci, rugi etc). Altele s-au încadrat mai târziu în această tendinţă, prelungind ezitările flexionare până în zilele noastre. Există, desigur, şi un lot important de feminine în „-ă” care au rămas neafectate de acest curent al modificărilor (vezi mamă – mame, casă — case, masă — mese, faţă – feţe etc). De asemenea, se cuvine sa menţionăm diferenţa de reacţie faţă de această tendinţă, atât pe orizontală, de la un grai la altul, cât şi pe verticală, marcând mai ales nivelul de instrucţie al vorbitorilor, dar şi variaţia contextului situaţional în care are loc comunicarea. În general, limbajul popular, familiar s-a dovedit mai receptiv, favorizând forma în „-i”. 

Limba literară actuală este pusă nu o dată în încurcătură de substantivele feminine la care cele două forme de plural coexistă încă. Fireşte, treptat, o variantă va fi abandonată, prin decizia uzului general, dar faza variaţiei libere rămâne incomodă, derutantă pentru mulţi vorbitori. Prezentăm în continuare câteva dintre aceste cuvinte cu forme duble de plural, precizând variantele recomandate de lucrările normative. 

1. Sunt corecte formele de plural în „-e”: 

• beregate 
• cârje 
• colinde 
• coperte 
• cratiţe 
• îngheţate 
• jalbe 
• găluşte 
• plase 
• salate 
• suliţe 
• uliţe 
• uzine etc. 

Se înţelege că variantele în „-i” ale acestor plurale aparţin exprimării neîngrijite şi trebuie evitate (beregăţi, crătiţi, găluşti, îngheţaţi, săli, suliţi, uzini etc). 

2. Sunt literare formele de plural în „-i”:

• aripi 
• bărbi 
• bălţi 
• boli 
• cozi 
• gropi 
• inimi 
• izbânzi 
• lacrimi 
• maici 
• omizi 
• oglinzi 
• ogrăzi 
• piersici 
• porţi 
• roţi 
• reguli 
• răni 
• şcoli 
• tălpi 
• tocmeli 
• vămi etc.

Dubletele lor în „-e” (boabe, coade, oglinde, roate, regule, scoale etc.) sunt nişte arhaisme gramaticale (ca şi genitiv-dativul lor, articulat sau nu: boalei, acestei boale, şcoalei, acestei scoale, coalei, acestei coaie etc.) şi nu mai aparţin normei actuale. Faptul că la unii scriitori contemporani apar aceste forme nu trebuie să ne deruteze. Ele pot avea în operele literare un rol caracterizant, în afară de aceasta, să nu uităm că multe dintre variante au fost doar de curând abandonate, iar persoanele în vârstă mai au încă deprinderea de a le utiliza. De asemenea, unele plurale în „-e” sunt conservate ca atare în expresii şi locuţiuni consacrate, cu structură fixă: 

• a pune beţe-n roate
• a pune pe roate
• ca pe roate
• a băga în boale etc. 

3. Sunt admise ambele plurale (-e/-i), la următoarele substantive, cu precizarea că cel în „-e” este prioritar, recomandabil.

Variaţia liberă „coarde/corzi” este acceptată numai pentru unul din sensurile acestui cuvânt („strună”). Pentru celelalte sensuri, domenii, avem deja forme specializate: corzi (în sport, box mai ales), coarde (în anatomie, botanică, matematică, construcţii). Perechea „gogoaşe/gogoşi” se foloseşte în variaţie liberă când cuvântul apare cu sens propriu. Pentru sensul figurat („minciuni”) s-a specializat pluralul în „-i” (gogoşi). Limba română cunoaşte şi alte exemple de feminine terminate în „-ă” care marchează prin cele două plurale (-e/-i) existenţa a două cuvinte diferite (omonime) sau a două sensuri ale aceluiaşi cuvânt. 

Exemple:

• bandă – bande („grup”) şi bandă – benzi („fâşie”);
• copcă – copci („gaură”, „agrafă”) şi copcă – copce („săritură”);
• dată – dăţi („moment, oară”) şi dată – date („repere calendaristice”) 

Observaţii: 

a) Substantivul din titlu (căpşună) este recomandat de lucrările normative cu pluralul în „-e” (căpşune). Se înţelege, raportând întrebarea la prevederile normei, formularea corectă este prima: 

Mâncăm tartă cu căpşune. 

Trebuie să observăm însă că pluralul în „-i” (căpşuni) este cel puţin la fel de frecvent. Reţinerea specialiştilor faţă de această formă se explică prin dorinţa de a evita omonimia cu pluralul de la perechea „căpşun — căpşuni”, care denumeşte planta, nu fructul. Considerăm că această prudenţă este exagerată. 

Avem chiar un exemplu, la o plantă înrudită, care arată că pericolul de confuzie nu există. Este vorba de perechile: 

• frag – fragi (planta) 
• fragă – fragi (fructul) 

Prin articulare (fragii – fragile) sau prin determinanţii adjectivali (aceşti fragi, fragii aceştia – aceste fragi, fragile acestea), orice ambiguitate dispare. Situaţia ar fi absolut identică la perechea căpşun – căpşună: 

• căpşun – căpşuni 
• căpşună – căpşuni 

Să mai adăugăm că majoritatea vorbitorilor nici nu cunosc planta (căpşunul) şi nu utilizează decât cuvântul care desemnează fructul, aşa că un enunţ ca „Piaţa este plină de căpşuni” ar avea, şi din motivul arătat, dar şi din altele, o singură decodificare („fructe”). Aşa cum am precizat şi cu alte ocazii, nu dorim să provocăm indisciplină lingvistică prin subminarea autorităţii normei.

b) în cazul substantivului „căpşună – căpşune/căpşuni” poate fi sesizat şi un alt fapt interesant. Unii vorbitori folosesc pluralul „căpşuni”, pentru fructe, la masculin: „Căpşunii aceştia sunt cam scumpi” (în loc de „Căpşunele/căpşunile acestea sunt cam scumpe). Aceiaşi vorbitori însă întrebuinţează la singular femininul „căpşună”. Se ajunge astfel la un fel de „neutru invers” (singular feminin – pluralul masculin): 

o căpşună – doi căpşuni 

Această curiozitate lingvistică, rezultat al unei „mixtări” de paradigme paralele, este sesizabilă şi la alte câteva substantive: 

• o desagă, doi desagi, de la: desagă – desagi (f.) / desag – desagi (m.)
• o gogoașă – doi gogoși, de la: gogoașă-gogoși (f.) / gogoș – gogoși (m.)

Fireşte, asemenea apariţii hibride nu se justifică aici şi nu trebuie încurajate. 

NOTA BENE! 

În zona concurenţei „-e/-i” de la pluralul substantivelor feminine, DOOM-2 aduce câteva recomandări noi. Sunt admise ambele plurale la coperţi/coperte, găluşti/găluşte, căpşuni/căpşune. Raportând întrebarea din titlu la normele actuale, răspunsul se modifică, în sensul că sunt corecte ambele formulări, cu varianta în „-/” pe locul întâi al preferinţelor: „Mâncăm tarte cu căpşuni/căpşune”. 

Substantivul „maică” („călugăriţă”) rămâne în seria de la punctul 2, cu plural unic – „maici”; el este dublat însă, în noua ediţie, de maică – 2 (învechit, regional), cu sensul de „mamă” şi cu forme paralele de plural (maice/maici). 

Substantivele „ţărancă”, „ţigancă”, „poiană”, „gogoaşă” se încadrează, în conformitate cu DOOM-2, la modelul de la 2, cu plural unic, în „-i”: ţărănci, ţigănci, poieni, gogoşi. (G. Gruiță – Gramatică normativă)

📕MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

📕CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

🔍🔍🔍 Pentru mai multe capcane lingvistice, accesează categoria:

 CUM E CORECT?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.