Spicher sau speaker?

🔍🔍🔍 Pentru mai multe capcane lingvistice, accesează categoria:

 CUM E CORECT?

🗣 Etimologia acestui neologism e simplu rezolvată atât în CADE (Dicționarul enciclopedic ilustrat, Candrea-Adamescu, 1926-1931) – unde a fost prima oară inserat, cât și în DLRM (Dicționarul limbii române moderne, 1958) și DN (Dicționar de neologisme, 1966), unde se arată că vine din limba engleză – SPEAKER.

🗣 Dar SPICHER se pare că nu a intrat în română din engleză, ci în mod sigur din limba franceză, care îl folosește încă din secolul al XVII-lea. Un argument peremptoriu că nu l-am împrumutat din limba în care a fost creat este faptul că în englezește „speaker” nu înseamnă „crainic la o stație de radio-emisiune”. Pentru această noțiune englezii se folosesc de termenul ANNOUNCER.

🗣 Sensul fundamental și totodată primordial al englezescului „speaker” este acela de „vorbitor” (în general) și mai ales „orator” (to speak – a vorbi). Dintre sensurile derivate și mai speciale amintim pe acela de „interlocutor” și de „difuzor” (în combinație cu adj. „loud” care înseamnă „puternic, zgomotos”: loudspeaker). În Anglia the Speaker mai denumește pe „președintele Camerei Comunelor”, iar în S.U.A. pe „președintele Camerei Reprezentanților”. În niciun dicționar englez nu s-a găsit cuvântul cu sensul de „crainic”.

🗣 În franceză, în schimb, „speaker” nu numai că se folosește și cu sensul amintit, dar acest sens este chiar considerat o inovație în interiorul acestei limbi. În „Dictionnaire étymologique de la langue française” (Oscar Bloch și W. von Wartburg) se arată că „speaker” s-a folosit cu un sens special mai întâi în limbajul sportiv: „celui lui annonce le résultat des épreuves”. Din această accepție specială, menționează lingviștii, s-a dezvoltat sensul de „annonceur”, care apare în limbajul radiofonic.

🗣 Prin urmare, etimonul imediat al românescului „spicher” este franțuzescul „speaker”. Criteriul semantic este, în felul acesta, în întregime satisfăcut. În ceea ce privește accentul, acesta nu era obligatoriu să rămână oxiton, ca în franceză (mai ales că cei care au folosit pentru prima dată acest cuvânt, la noi, i-au recunoscut ușor originea englezească mai îndepărtată).

🗣 Consecința a fost că vorbitorii l-au accentuat ca în engleză, ceea ce explică rostirea SPÍCHER în loc de SPICHÉR. Varianta corectă recomandată este SPÍCHER (conform DOOM). Mai există și pronunția (și scrierea) cum ar fi ȘPICHER (înregistrată și în DLRLC – Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957) care nu e recomandată. Este o pronunțare hipergermană, concept despre care vom vorbi zilele următoare.

📕MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

📕CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

🔍🔍🔍 Pentru mai multe capcane lingvistice, accesează categoria:

 CUM E CORECT?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.