Rinolalia – vorbirea nazonată

În cadrul tulburărilor dislalice este cuprinsă și rinolalia (rhinos = nas, lalia = vorbire). În mod normal, în timpul fonației cavitatea nazală se separă de cea bucală prin ridicarea vălului palatal, astfel încât cu excepția sunetelor nazale „m” și „n”, toate sunetele se pronunță prin expulzarea curentului fonator pe gură. În rinolalie, canalizarea curentului fonator este inversată. Se disting următoarele forme ale afecțiunii:

• rinolalia deschisă – caracterizată prin scurgerea suflului prin căile nazale în cursul pronunțării oricărui sunet;
• rinolalia închisă – caracterizată prin expulzarea suflului prin cavitatea bucală în decursul pronunțării sunetelor nazale; 
• rinolalia mixtă – se formează prin combinarea rinolaliei închise cu cea deschisă.

Cauzele cele mai frecvente ale rinolaliilor deschise sunt diverse fisuri palatale, parezele și hipotonia musculaturii palatului. Rinolaliile închise sunt cauzate adeseori de vegetații adenoide sau de polipi. 

Înlăturarea rinolaliilor necesită de cele mai multe ori intervenția medicului și a logopedului. În formele mai ușoare se pot efectua anumite exerciții de fonație de către trainer, sub îndrumarea unui specialist.

Rinolalia deschisă se recunoaște cu ușurință prin caracterul deosebit de nazonat al vocalelor. Un procedeu simplu de verificare a acestei deficiențe constă în palparea vibrațiilor nazale în timp ce copilul repetă vocalele a-i de mai multe ori.

Terapia se bazează îndeosebi pe exerciții de gimnastică linguală și palatală. Deoarece scurgerea suflului pe cale nazală este favorizată prin mișcări de coborâre a palatului și de ridicare a părții dorsale a limbii până ce aceste două organe aproape se lipesc, în cadrul exercițiilor de gimnastică se vor exersa mișcările opuse. În fața unei oglinzi se vor efectua numeroase mișcări de ridicare a palatului și de coborâre a părții posterioare a limbii. În cazuri dificile se pot recurge la apăsarea limbii cu ajutorul lui spatule.

Exercițiile propriu-zise de fonație încep prin pronunțarea vocalei A cu gura larg deschisă și cu limba în poziție cât mai plată. În continuare se va exersa pronunțarea vocalei A în diferite combinații de silabe și în cuvinte. De asemenea și vocalele E și I se vor pronunța cu gura cât mai larg deschisă și cu un ton cât mai ridicat. Pe parcursul exercițiilor se va evita pronunțarea silabelor și a cuvintelor care conțin sunetele nazale M și N.

Dimpotrivă, în rinolalia închisă exercițiile de fonație se bazează tocmai pe exersarea sunetelor nazale M și N, însoțite de vibrații puternice nazale. În faza inițială a exercițiilor, copiii vor fi deprinși să pronunțe nazonat și vocalele.

Se subliniază faptul că deși corectarea dislaliilor nu ridică dificultăți deosebite, se observă totuși că unii copii dislalici vorbesc corect nu mai sub supravegherea directă a trainerilor. De cele mai multe ori în vorbirea independentă, greșelile de pronunțare persistă. În asemenea situații este necesar și ca părinții să se implice în vorbirea copilului și să exerseze cu acesta zilnic.

CURS DE DICȚIE

Fie că îți dorești o carieră de succes, mai multă încredere în propria persoană sau să îți îmbunătăţeşti relațiile cu cei din jur, o dicție antrenată te va ajuta cu siguranță.

📕MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

📕CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.