Verbele personale și verbele impersonale (exemple)

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, stări, existența sau devenirea, considerate ca procese: „a bea”, „a nota”, „a lucra”, „a dormi”, „a fi”, „a trăi”, „a îmbătrâni” etc.

VERBE PERSONALE

Verbele personale sunt cele care au șase persoane (forme distincte pentru persoanele I, a II-a, a III-a, singular și plural): eu, tu, el/ea, noi, voi, ei/ele.

Altfel spus, verbele personale sunt verbele care admit un subiect nume de persoană.

• eu scriu 
• tu scrii
• el/ea scrie
• noi scriem
• voi scrieți 
• ei/ele scriu

VERBE IMPERSONALE

Verbele impersonale sunt verbele care au doar formă pentru persoana a III-a singular. Se definesc prin caracteristica sintactică de a nu primi poziția de subiect (plouă, tună, se înserează, se înnorează) sau, dacă o primesc, de a realiza subiectul ca propoziție subiectivă sau ca echivalent sintactic al acestuia (infinitiv, supin și mai rar gerunziu):

• Se cuvine să taci.
• Rămâne de văzut.
• Îmi vine a căsca.
• Se aude tunând.

Întotdeauna, verbele și locuțiunile verbale impersonale sunt și intranzitive:

• a ninge, a ploua, a tuna, a fulgera etc.
• a trebui, a urma, a conta, a reieși, a apărea, a ajunge etc.
• a-i conveni, a-i părea, a-i veni, a-i rămâne etc.
• a-l durea, a-l deranja, a-l mira, a-l supăra, a-l neliniști etc.
• a-i trece prin cap, a-i face plăcere, a-i veni bine etc.
• a-i părea bine, a-i părea rău;
• a se întâmpla, a se cuveni, a se zvoni, a se cădea etc.