AUTOR: COSTEL POPA
Când mi s-a dat această temă de discuţie am fost foarte bucuros, ştiind că pot enumeră o mulţime de cărţi bune. Pentru a nu uită vreo carte importantă, am mers în biblioteca, unde, cocoţat pe o scară, am aruncat o privire asupra unor titluri.
Am notat câteva dintre ele, mai mult de 10, să văd la care pot renunţă…
Voi prezenţa clasamentul meu în ordine descrescătoare, pentru a va incită, puţin:
Locul 10. Cei trei muşchetari, de Alexandre Dumas
Carte scrisă în secolul 19 de către Alexandre Dumas, tatăl, facineaza şi acum cititorul prin povestirea întâmplărilor prin care trec cei trei muşchetari, Aţos, Portos şi Aramis, conduşi de mai tânărul lor prieten, gasconul D’Artanian. Aceştia sunt ultima redută în apărarea regelui contra vicleniei Cardinalului Ricelieu, cu trupele căruia poartă un război permanent. Cei patru muşchetari, dau dovadă de bună organizare şi pregătire fizică, luptând cu sute de cavaleri ai Cardinalului, în diferite ipostaze apărute pe neaşteptate. În ultimul moment ei reuşesc, să dejoace o urzela complicată, salvând onoarea reginei Franţei, care îi dăduse Ducelui de Buckingam, o piatră preţioasă dintr-un colier de care a aflat Ricelieu, care i-a spus Regelui, că este înşelat de către regina. Regele îi cere soţiei că la următorul banchet să poarte colierul, pentru a vedea dacă este complet.
Cei patru muschetari reuşesc să aducă de la Londra acel eghilet, completând colierul reginei, care rămâne cu onoarea nepătată. Această carte, care m-a fascinat, au în primplan cele patru personaje, muschetarii, care sunt curajoşi, puternici, viteji, drepţi şi pentru care cuvântul dat şi onoarea sunt pe primul loc, în contradicţie cu Cardinalul Ricelieu şi unealtă să diabolică Milady.
Puţini ştiu că Cei trei muschetari are continuare, Alexandre Dumas tatăl şi fiul scriind mai multe volume, având că personaj principal D’Artanian, până când ajunge acesta bătrân, şi are un fiu care îi seamănă leit. Bunenteles D’Artanian salvează Franţa de multe ori în aceste române.
Locul 9. Un yankeu la curtea Regelui Arthur, de Mark Twain.
Un american din secolul XIX reuşeşte să se întoarcă în timp în Anglia anilor 1100 pe vremea Cavalerilor Mesei Rotunde din timpul Regelui Arthur. Yankeul respectiv s-a folosit de tehnică avansată a secolului de unde venea pentru a-şi crea anumite avantaje, inclusiv de o eclipsa, lăsând impresia că el are puterea să aducă întunericul.
Cartea este scrisă în stilul caracteristică a lui Mark Twain, adică cu mult umor şi imaginaţie. Gândiţi-va că pe vremea Mesei Rotunde erau tot felul de cavaleri rătăcitori în căutarea Sfântului Graal, iar yancheul îi convinge pe aceştia să care tot felul pancarde publicitare, sau să vândă pastă de dinţi, cavalerii rătăcitori fiind transformaţi în Comis Voiajori…
Locul 8. Cireşarii, de Constantin Chiriţă.
Cireşarii, sunt un grup de elevi, băieţi şi fete, care reuşesc că în fiecare an să transforme o banală excursie într-o poveste incitantă. Acţiune care te ţine cu sufletul la gură. Echipa de Cireşari reuşind să descifreze secrete ascunse de mii de ani, interpretând logic şi ştiinţific lucruri relativ banale la prima vedere. Cele cinci române ale Cireşarilor te poartă în mai multe locuri din România, prin munţi, peşteri, descoperă cetăţi şi comori neştiute, acţiunea desfăşurându-se de-a lungul mai multor ani, copilul Tic, devenind adolescent în volumul cinci.
Cireşarii, este incitant, îţi doreşti să nu se mai termine niciodată, înveţi o grămadă de lucruri despre istorie, geografie, te face curios şi deştept.
Locul 7. Decameronul, de Bocacio.
Acţiunea se petrece la Florenţa, prin anii 1350, pe timpul unei epidemii de holeră şi ciumă. Un grup de 7 fete şi 3 băieţi, bogaţi, hotărăsc să se retragă , la o vila din afară oraşului , unde o ţin în petreceri continuu, trăind fiecare zi că şi cum ar fi ultima. Participanţii au obligaţia să spună câte o poveste pe zi. Astfel că această carte are 100 poveşti interesante,chiar îndrăzneţe, foarte iscusit istorisite. De exemplu, un bărbat se angajează la o mănăstire de maici că grădinar şi se preface că este mut, astfel că toate măicuţele erau fericite, că li s-au îndeplinit rugăciunile, Dumnezeu trimiţându-le un bărbat tânăr şi puternic, care le satifacea pe toate, inclusiv pe Maică Stareţă. Şi această carte îţi doreşti să nu se mai termine, este plină de umor şi te binedispune.
Locul 6. Donna Alba, de Gib Mihăescu.
Un tânăr se indragostete de o femeie frumoasă, căsătorită cu un celebru şi bogat avocat. Tânărul urmează facultatea de drept, se angajează la Georges Radu Şerban că secretar cu unicul sau scop de a o seduce pe Alba Ypsilanti soţia să, carandu-i acestuia geantă prin tribunale şi asistând la toate procesele. După mai mulţi ani de practică în slujba maestrului ajunge să stăpânească tehnică oratoriei la fel de bine că şi el. După mai mulţi ani, timp în care se intersectau aproape zilnic cu Donna Albă, ajunge să-i cucerească inima.
Această carte arată că chiar dacă eşti tânăr, sărac şi fără experienţă, poţi avea orice, cu condiţia să înveţi, să munceşti, să fii perseverent şi să speri.
Locul 5. Shogun, de James Clavell.
Român publicat în anul 1975 şi povesteşte cum o nava sub pavilon olandez naufragiază în Japonia anilor 1600, unde cad prizonieri japonezilor organizaţi în diferite caste, altfel faţă de modelul europen.
Este un best seller internaţional, o carte care se citeşte foarte uşor, te ţine încordat din cauza multor întâmplări, iar în acelaşi timp îţi oferă o grămadă de informaţii despre o civilizaţie despre care nu ştim aproape nimic şi anume civilizaţia japoneză.
Locul 4. Moromeţii, de Marin Preda.
Ilie Moromete, este presonajul reprezentativ al ţăranului român din perioada interbelică. El are copii din mai multe căsătorii, pe care îi foloseşte la muncă câmpului, aceştia fiind supăraţi că îl slugăresc. Astfel că pe motiv că ar putea vinde brânză mai multă dacă merge cu oile lângă Bucureşti, Moromete este de acord că unul din băieţi să plece cu ele. După un timp alţi doi băieţi fug cu animalele de povara, repectiv caii, pe care se baza la muncă câmpului.
Interesante sunt discuţiile purtate la cârciumă din sat unde sătenii beau tutun şi citesc gazeta, pe care Moromete le-o explică frază cu frază…
Deasemenea foarte reale sunt descinderile perceptorilor în gospodăriile ţărăneşti, din perioada interbelică, când practic aceştia odată intraţi în gospodărie luau tot ce putea fi lua, vacă din grajdi, grâul din hambar sau covertura de pe pat, de lada cu zestre nu mai vorbesc.
Cartea este mai bună decât filmul cu acelaşi nume.
Locul 3. Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez.
O carte pe care am citit-o în 1986, pe care nu o poţi lasă din mâna odată începută. Acţiunea se petrece pe lungimea unui secol pe parcursul căruia ba plouă încontinuu timp de cinci ani, ba urmează o seceta prelungită. Am citit acest român vara şi când ieşeam din casă eram şocat că nu plouă, atât de transpus eram în lectură să. Este prima carte care terminând-o mi-am dat seama că autorul s-a jucat cu mintea mea, lăsându-mi senzaţia încă odată că istoria este ciclică, predictibilă iar anumite întâmplări din viaţă ta pot fi anticipate.
Este minunată. Citiţi-o. Gabriel Garcia Marquez, a luat Premiul Nobel pentru literatură cu această carte.
Locul 2. Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda.
Carte publicată în 1980, pe care eu am citit-o în anul 1985, luată cu împrumut de la cineva care avea o cunoştinţă la un depozit de cărţi pe la Piaţă Sfântu Gheorghe, de unde se distribuiau cărţile în librării. Această carte s-a vândut mult timp la suprapreţ în Bucureşti.
Un profesor de filozofie de la o Universitate din Transilvania, primeşte o carte poştală din străinătate, de la un fost prieten din copilărie şi de facultate, care în încheiere fostul prieten scria „aştept ordonanţele dumneavoastră”. Această fiind de fapt o glumă a lor, luată dintr-un cuplet umoristic. Securitatea pe fir, începe să-l interogheze, deoarece fostul sau amic, a făcut parte dintr-o organizaţie antimaghiară numită Sumănele Negre. Interogat, condamnat la puşcărie, pe care o ispăşeşte, în condiţii foarte grele.
După eliberarea din puşcărie, i se da un loc de muncă la deratizare, unde făcea parte dintr-o echipa ce extermina coloniile de şobolani.
Personajul principal, Victor Petrini, un om inteligent, intelectual, care în mod normal ar fi trebuit să aibă o viaţă liniară, predictibilă, frumoasă, are ghinion, astfel că viaţă să devine un coşmar, fiind încarcerat de două ori, făcând fără voia să două crime, destinul sau luminos terminându-se tragic.
Cel mai iubit dintre pământeni, este una din cele mai bune cărţi scrise în România, mai ales că a fost scrisă şi publicată pe vremea comunismului. Mă întreb dacă ar fi fost scrisă cu zece ani mai târziu, ce ar fi modificat sau adăugat la ea Marin Preda.
Deşi povestea se întinde pe 20-30 ani, este coerentă, face referiri la personaje sensibile pe vremea comunismului, precum Stalin sau Gheorghe Gheorghiu Dej, care într-o discuţie între ei ar fi spus, vrei să scapi de intelectuali? mai fă şi tu un canal şi a trasat o linie prin Dobrogea, care va deveni, Canalul Dunărea Marea Neagră.
Povestea acestei cărţi este lungă şi dureroasă, plină de învăţăminte şi de idei. În viaţă trebuie să fii atent la orice detaliu, să nu laşi nimic neterminat, sau incomplet, căci este posibil să plăteşti scump pentru această. Este o carte care te marchează şi lasă urme adânci. Eu şi alţii că mine, care au citit-o înainte de 1989 ne-am pus întrebarea, cum de i s-a permis să publice asemenea text, pe alocuri ironic sau critic la adresa comunismului. Unii chiar au spus că moartea scriitorului se datorează acestui român.
Locul 1. Noaptea de sânziene, de Mircea Eliade.
După părerea mea, cea mai bună carte scrisă în limba română.
Această părere am formulat-o în 1993 când am citit-o prima oară.
Noapea de sanzaiene este un român care se întinde pe o perioada lungă de timp, 12 ani, acţiunea desfăşurându-se pe mai multe planuri în România, Franţa, Anglia, Portugalia. Este în primul rând un român de dragoste, un român istoric, un român mitologic şi nu în ultimul rând mistic. Autorul te lasă să descoperi multe adevăruri istorice din perioada interbelică românescă şi a celui de-al doilea război mondial, îţi relevă mituri ancestrale româneşti.
După ce am citit această carte, acum 21 ani, de fiecare dată, în Noaptea de Sânziene privesc cerul care potrivit strămoşilor noştri se deschide şi sunt sigur că ceva miraculos se întâmplă undeva.
În ziua Solstiţiului de Vara s-au întâmplat multe lucruri importante în viaţă mea, fie că m-am căsătorit acum 11 ani, fie că m-am întâlnit cu foştii colegi de liceu după 5, 10 sau 25 ani de la absolvirea acestuia.
Am terminat clasamentul cu cele 10 tiluri pe care le recomand eu oricărui tânăr să le citească, dar trebuie să va mărturisesc că mai sunt în că câteva cărţi de căpătâi care au avut un rol fundamental în educaţia mea. Părinţii mei nu aveau o biblioteca, ci doar trei rafturi pe care erau aşezate mai multe cărţi bisericeşti între care şi: Amintiri din copilărie de Ion Creangă, Iliada şi Odiseea de Homer şi Eneida de Virgiliu. Mărturisesc că aceste volume am început să le citesc la vârstă de 9 ani şi le-am citit şi recitit până când reuşeam să împrumut o carte de la biblioteca să de la altcineva.
AUTOR: COSTEL POPA
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
3 Comentarii
Hristos a Inviat!!M-am lasat dusa de val printre randurile acestor sinteze ale unor carti ,cu adevarat,bune si recunosc ,spre regretul si rusinea mea ,ca n-am mai citit o carte de ANI buni,ani in care a trebuit sa muncesc zi si noapte pentru a realiza ceva ,intr-o societate mizera, in care omul si munca acestuia ,nu sunt respectate iar valorile intelectuale se pierd ,pe cand politicienii succedati la putere ,au creat o adevarata sleahta de corupti si nu se mai satura furand si mintind.Un mare BRAVO ,Costel ,pentru ceea ce faci!!! Succes in toate!
Adevarat a Inviat! Nela Toderita, multumesc pentru aprecieri, trebuie sa stii ca trebuia sa aleg doar 10 titluri, pe care ar trebui sa le citeasca un tanar si m-am gandit ca unui tanar trebuie sa-i dai sa citeasca ceva placut, care sa-l incite si de unde sa invete ceva. Observa ca nu am scris nimic despre Razboi si pace de Lev Tolstoi, Crima si Pedeapsa, Fratii Karamazov sau Ana Karenina a lui Dostoievski, pe care le-am citit, nu am spus nimic de Jules Verne, caruia i-am citit toata opera, Divina Comedie a lui Dante Alighieri, o carte foarte grea, opera lui Shakespeare, a carui editie completa o am si pe care va recomand s-o cititi.Puteam sa recomand carti scrise de Platon Aristotel, Heideger, Kant, Schopenhauer sau de Friedrich Nietzsche, dar un tanar nu ar nu ar fi avut o satisfactie imediata, caci la fel ca mine ma trezeam ca citisem pagini intregi din autorii mentionati mai sus si nu intelesesem nimic….
Nela Toderita, in aceasta societate corupta si bolnava, ai”reusit” sa-ti faci situatia materiala cu care te afisezi peste tot, de parca esti singura care munceste in aceasta lume. Nu blama societatea si nu-ti gasi scuze ca n-ai citit mare lucru in viata ta. Toti muncim, doar ca din munca cinstita nu aduni material mare lucru. Asta nu inseamana ca suntem inferiori celor care fura si au. Putina decenta la: lauda de sine, aroganta, comparatii ….
Adaugă comentariu