Înlocuirea improprie a lui „ca” prin „ca şi”

Înlocuirea improprie a lui „ca” prin „ca şi”

Dicția implică o comunicare cât mai corectă, un mesaj cât mai clar și un feedback pozitiv. Se poate întâmpla ca pe parcursul călătoriei mesajului de la emițător la receptor, drumul să fie presărat cu greșeli, pauze necorespunzătoare sau alți „viruși de comunicare”. Uneori îți scapă, alteori pur și simplu nu cunoști noțiunile de bază.

Avem în vedere următorul exemplu:

  • „L-am apărat ca coleg sau L-am apărat ca şi coleg?”

1. Cuvântul „ca” are în limba română două valori de bază: 

Ca(1) – echivalent cu „în calitate de”, „drept”
  • L-am invitat ca preşedinte” = „L-am invitat în calitate de preşedinte”
  • Ca pedeapsă, vei reface lucrarea” = „Drept pedeapsă, vei reface lucrarea”
  • L-am considerat ca prieten” = „L-am considerat drept prieten”.

 

Ca(2) – cu sens comparativ, echivalent cu locuţiuneaca şi”: 
  • Se comportă ca maică-sa” = „Se comportă ca şi maică-sa” 

 

2. O greşeală extrem de frecventă în româna actuală este utilizarea locuţiunii comparative „ca şiîn locul lui „ca”(1), care, după cum s-a văzut, nu are sens comparativ. Este cazul variantei a doua din titlu (L-am apărat ca şi coleg), greşit construită, pe baza unei false sinonimii.

Din păcate, această echivalare forţată (ca = ca şi), foarte răspândită în anumite zone ale ţării (mai ales în Transilvania), câştigă teren, fiind semnalată şi în exprimarea unor oameni instruiţi, indiferent de provenienţa lor geografică.

Construcţii greşite, ca următoarele, se pot întâlni astăzi în presa scrisă, la radio, la televiziune, în parlament etc: 

Vorbesc ca şi reprezentant al maior de alegători”

ca şi  remediu, propun modificarea acestei legi”

„Nu pot fi de acord, ca şi  deputat, cu o asemenea soluţie” 

 

3. Dintre cele două formulări prezentate în titlu, corectă este, potrivit celor arătate mai sus, prima variantă: 

  • L-am apărat ca coleg

S-a ales intenţionat această asociere (ca + coleg), pentru că prezintă interes şi sub aspectul eufoniei. Românii sunt destul de sensibili la asemenea vecinătăţi cacofonice, de aceea încearcă să le evite. Înlocuirea improprie a lui „ca” prin „ca şi” se explică de multe ori şi prin dorinţa de a evita un efect sonor neplăcut. In- tenţia nu este rea, dar, cum se vede şi în enunţul din titlu (varianta a doua), „costul” este prea mare. Se evită o cacofonie cu preţul unei grave erori gramaticale. În asemenea situaţii, există soluţii care pot împăca şi fonetica, şi gramatica: substituirea lui „ca” prin sinonimele sale veritabile (în calitate de, drept), schimbări de topică, intercalări etc. De exemplu: 

L-am aparat… : 

  • în calitate de coleg 
  • ca prieten şi coleg 
  • ca fost coleg
  • ca bun coleg şi prieten etc. 

În orice caz, trebuie evitată soluţia virgulei dintre „ca” şi termenul din dreapta (ca, coleg), mai ales că unii vorbitori, frizând comicul, inserează acest semn de punctuaţie, prin denumire, şi în exprimarea orală (ca virgulă coleg). 

 

‼️‼️‼️

Referindu-se la „ca şi” în construcţii nepotrivite, Dicţionarul apelează la un termen de respingere foarte sever, condamnă*. De obicei recurge la formulări mai blânde („nu acceptă”, „nu recomandă”). Folosirea abuzivă a lui „ca şi”, dublată de prostul obicei al „virgulei orale, anticacofonice”, a exasperat însă pe toată lumea. (G. Gruiță – Gramatică normativă)

„Norma literară condamnă folosirea lui „ca şi” (sau a lui „ca, virgulă”) în loc de „ca” pentru evitarea cacofoniilor (şi cu atât mai mult când acest pericol nu există) în construcţii de tipul „ca şi consilier”, care pot fi înlocuite prin construcţii precum „a fost numit consilier” sau „l-a luat drept consilier, în calitate de consilier…” (DOOM). 

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *