Funcțiile sintactice ale pronumelui personal

În gramatică, noțiunea de sintaxă se referă, pe de o parte, regulile, constrângerile după care se pot combina cuvintele, elemente în număr finit ale unei limbi, pentru obținerea unor combinații considerate entități sintactice, astfel încât acestea să fie fie corect formate, în sensul de a putea asigura comunicarea prin limbă.

Pe de altă parte, sintaxa este o disciplină lingvistică, ramură a gramaticii ca disciplină, care studiază și descrie regulile organizării entităților sintactice.

Astăzi vorbim despre funcțiile sintactice ale pronumelui personal.

Conform DEX, pronumele este partea de vorbire care ține locul unui substantiv (nume de ființă, de lucru, de acțiune etc.).

Forme personale

• pronumele personal: eu, tu, el/ea, noi, voi, ei, mie, ție etc.
• pronumele personal de politețe: dumneata, dumneavoastră etc.
• pronumele reflexiv: îmi, mă, îți, ne, vă etc.
• pronumele de întărire (însumi, însuți, însuși, însăși etc.
• pronumele posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru, ale sale, ale voastre etc.

Forme nepersonale

• pronumele demonstrativ: acesta, aceasta, aceștia, acela, aceea, ailaltă, cestălalt, ceilalți etc.
• pronumele nehotărât: unul, alții, toți, toate, oricare, orice etc.
• pronumele negativ: nimic, niciunul, nimeni etc.
• pronumele interogativ: care, cine, ce, cât, câți, câte etc.
• pronumele relativ: care, cine, cât, câți, câtă, câte etc.

Funcțiile sintactice ale pronumelui personal

Cazul NOMINATIV

Funcția sintactică: subiect

Întrebări: cine?

Exemplu:

• Voi mergeți ca melcul.
• Zi-mi tu, copilule, cum te numești?

Funcția sintactică: nume predicativ

Întrebări: cine este? cine sunt?

Exemplu:

• Personajul principal ești tu.
• Preocuparea mea principală sunt ei.

Cazul ACUZATIV

Funcția sintactică: complement direct

Întrebări: pe cine?

Exemplu:

• Crede-mă pe cuvânt, nu glumesc!

Funcția sintactică: complement prepozițional

Întrebări: pe cine? la cine?

Exemplu:

• Se bazează pe mine întotdeauna.
• Profesorul țipă tot timpul la voi.

Funcția sintactică: complement circumstanțial de loc

Întrebări: unde?

Exemplu:

• A venit la mine acasă.
• A așezat perna sub ea.

Funcția sintactică: complement circumstanțial de mod

Întrebări: cum?

Exemplu:

• Mă irită la culme că se îmbracă la fel ca mine.

Funcția sintactică: atribut pronominal prepozițional

Întrebări: care?

Exemplu:

• Am citit știrea despre ele.

Funcția sintactică: nume predicativ

Întrebări: pentru cine?

Exemplu:

• Cadourile sunt pentru mine, evident.

Funcția sintactică: complement circumstanțial de agent

Întrebări: de cine? de către cine?

Exemplu:

• Blocul a fost construit de către el.

Cazul DATIV

Funcția sintactică: complement prepozițional

Întrebări: cui?

Exemplu:

• Mie îmi place să mă plimb singur în parc.
• Îi dai și lui o bomboană?

Funcția sintactică: atribut pronominal

Întrebări: cui?

Exemplu:

• Telefonul-mi cade din buzunar.

Cazul GENITIV

Funcția sintactică: atribut pronominal genitival

Întrebări: a/al/ale cui?

Exemplu:

• Caietul lui este identic cu caietul ei.

Funcția sintactică: nume predicativ

Întrebări: a/al/ale cui?

Exemplu:

• Apartamentele sunt ale ei.

Funcția sintactică: atribut pronominal prepozițional

Întrebări: care?

Exemplu:

• A dat foc frunzelor din jurul ei.

Funcția sintactică: complement prepozițional

Întrebări: asupra cui?

Exemplu:

• S-a năpustit asupra lor.

Funcția sintactică: complement circumstanțial de loc

Întrebări: unde?

Exemplu:

• A așezat cartea deasupra ei.

Funcția sintactică: complement circumstanțial de timp

Întrebări: când?

Exemplu:

• Am plecat înaintea ei.

Funcția sintactică: complement circumstanțial de mod

Întrebări: cum?

Exemplu:

• A plecat în baza lor.

Funcția sintactică: complement circumstanțial de cauză

Întrebări: din ce cauză?

Exemplu:

• S-au certat din cauza mea.