Ei O SĂ MEARGĂ sau Ei OR SĂ MEARGĂ? 

• Formularea corectă este prima: EI O SĂ MEARGĂ

Vorbitorii care utilizează forma greşită (Ei or să meargă) sunt, în general, oameni preocupaţi de corectitudinea exprimării lor, dar care au o cunoaştere limitată a normelor gramaticale. Această nesiguranţă, combinată cu dorinţa de a nu greşi, îi duce uneori la excese. În exemplul nostru, de frica unui dezacord, probabil, a fost operată o diferenţiere singular/plural (El o să meargă – Ei or să meargă), inexistentă în sistem. Reamintim că acest tip de viitor are următoarea structură: 

auxiliarul invariabil o + conjunctivul prezent al verbului de conjugat: o să merg, o să mergi etc. 

În legătură cu diferitele modalităţi de exprimare a viitorului în limba română, se constată o percepţie uşor deformată a statutului lor în raport cu limba literară. Se pare că şcoala nu este străină de această optică. Utilizând frecvent sintagma „viitorul popular” pentru formele compuse cu conjunctivul (o să merg, am să merg), a creat falsa impresie că „viitorul literar” este reprezentat numai de cel construit cu auxiliarul „a vrea” şi infinitivul verbului de conjugat (voi merge, vei merge etc.). De aici şi un abuz al elevilor în utilizarea ultimei variante, ori de câte ori consideră că se impune o exprimare literară, corectă. Mulţi păstrează această obişnuinţă şi ,mai târziu, imprimând o notă de livresc şi artificial comunicării lor. 

În realitate, toate cele trei tipuri de viitor sunt corecte, literare, cu precizarea că există totuşi o specializare stilistică, de care este bine să se ţină seama. Tipul de viitor cu infinitivul, „viitorul academic” (voi merge etc.) este caracteristic exprimării scrise, mai ales pentru stilurile ştiinţific şi administrativ. Viitorul format cu conjunctivul (o să merg, am să merg) este varianta literară pentru celelalte stiluri, conferind naturaleţe exprimării orale. (G. Gruiță – Gramatică normativă)

Observaţie: 

Forme de viitor cu caracter popular-familiar, regional există. Ele se înregistrează tocmai la viitorul considerat literar prin excelenţă, cel cu infinitivul: 

• eu oi merge
• tu ăi (îi, ei, oi) merge
• el o (a) merge
• noi om merge
• voi ăţi (îţi, e/i, o/i) merge
• ei or merge

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.