Bâlbâiala copilului preșcolar

Copilul tău se confruntă cu probleme de vorbire? Înscrie-l la:

CURS DE DICȚIE PENTRU COPII

Bâlbâiala se manifestă prin repetarea primelor silabe, cu pauze mai mari sau mai mici între primele silabe și restul cuvântului. Aceste repetări ale silabelor în mod constant, însoțite de o stare de tensiune afectivă, se numesc clonii și de aceea bâlbâiala se numește clonică. Când bâlbâiala se mai „învechește”, în pauzele dintre cuvinte sau silabe apar anumite sunete: îi, aa, da etc., sunete parazitare pe care copilul le întrebuințează la început să umple pauzele respective și apoi rămân fixate în vorbire.

În foarte multe cazuri, cloniile apar în legătură cu pronunțarea cuvintelor care încep cu acele sunete pe care copilul nu le-a putut pronunța decât după îndelungate eforturi și care au căpătat pentru conștiința sa o semnificație de sunete grele. Ele se împart în două categorii:

sunete în fața cărora copilul se oprește pentru că ele n-au putut fi pronunțate multă vreme de către copil, fiind din categoria sunetelor „grele” (R, L, GHE, J, Z sau sunete în formații greu de pronunțat – PL, NR, GHER etc.);

a doua categorie de sunete care se pronunță cu participarea masivă a buzelor și cu închiderea și deschiderea maxilarelor (B, P, M, N).

După faza inițială, când cloniile sunt prezente numai la începutul cuvintelor, ele apar și în interiorul cuvintelor: „am plecat de dimi-ne-ne-ață”. Concomitent cu cloniile – dacă acest lucru nu se întâmplase anterior – se modifică și respirația. Copilul pierde aer pe nas, în pauzele dintre silabe, respiră sacadat și în mijlocul cuvântului, pronunță silabe în timp ce pierde aer pe nas, are o respirație scurtă, incompletă, zbuciumată. Respirația este modificată, pe bază emotivă. Când copilul devine conștient de invaliditatea sa, de câte ori trebuie să vorbească intră într-o tensiune emotivă specială care tulbură activitatea de coordonare a mișcărilor aparatului fonoarticulator și ritmului gândirii, accentuându-i și mai mult fenomenele clonice.

În alte cazuri, bâlbâiala copilului debutează brusc prin spasme mai puternice ale aparatului fonoarticulator, adică prin încleștarea maxilarelor care dă impresia unei paralizii, copilul rămânând pentru zeci de secunde cu gura întredeschisă sau puternic închisă, fără să fie în stare să articuleze un sunet. La început, aceste încleștări, opriri bruște, sunt de scurtă durată. Pe măsură ce se învechesc, adică boala avansează, își măresc durata. Aceasta este bâlbâiala tonică, în care spasmele aparatului articulator sunt elemente dominante. Ele ajung adesea să-l împiedice pe copil minute întregi să vorbească. Efortul deosebit pe care copilul îl face ca să învingă aceste spasme aduc după el modificări în mimica feței: buzele sunt strânse sub formă de bot de iepure sau contractate ca într-o grimasă. Întreaga musculatură a feței se contractă, schițând o expresie de suferință. Mușchii maxilarelor se încordează și apar proeminenți. De asemenea, mușchii gâtului rămân contractați și fixează capul într-o anumită poziție, dând aspectul de anchilozare generală a părții superioare a corpului.

Adesea apar mișcări multiple și rapide ale ochilor (clipit) sau ale frunții. Și nu arareori, bâlbâiala este însoțită de mișcări dezordonate și spasmodice ale mâinilor, ale degetelor, contorsiuni ale întregului corp, mișcări ritmice ale picioarelor, sărituri etc. Încordarea nervoasă maximă care se instalează în timpul spasmului vorbirii dezorganizează aparatul de reglare a motricității generale a organismului. Modificările din sectorul motor sunt cele care se văd și cu care venim pentru prima oară în contact. Dar ele nu sunt cele mai importante. În timpul spasmelor sau în timpul cloniilor au loc reacții neurovegetative; copilul transpiră, se roșește, se îngălbenește, tremură, plânge, devine nervos, nestăpânit, brutal recalcitrant. Pe măsură ce bâlbâiala îi îngreunează contactul normal cu societatea se modifică însăși personalitatea copilului. Depinde de tipul de activitate nervoasă superioară și de vechimea boli, ca și de cauza ei, rapiditatea cu care se schimbă modul de a acționa și felul în care își stabilește relații cu cei din jur copilul. Copilul poate ajunge la nevrozare sau la psihastenie.

Acestea sunt o parte din manifestările prezentate ale bâlbâielii copilului, care ne ajută să identificăm mai devreme tulburarea.

 Copilul tău se confruntă cu probleme de vorbire? Înscrie-l la:

CURS DE DICȚIE PENTRU COPII

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.