Copilul tău se confruntă cu probleme de vorbire? Înscrie-l la:
CURS DE DICȚIE PENTRU COPII
Înainte de toate, să vorbim despre condițiile care favorizează apariția bâlbâielii la copil. Nu orice copil care se sperie, de exemplu, va începe să se bâlbâie. Dintre sutele de mii de copii speriați, doar un anumit procent va prezenta bâlbâieli. La fel se întâmplă și cu cei 50% dintre copiii care au întârzieri în dezvoltarea vorbirii sau dificultăți de pronunțare – doar un procent de 3-5% se bâlbâie în jurul vârstei de 3 ani.
De ce? Pentru că bâlbâiala, indiferent de cauze, apare pe un teren oarecum pregătit și factorii care pregătesc acest teren se numesc factori favorizanți. Acești factori sunt: alcoolismul părinților, infecțiile luetice, bolile nervoase ale acestora, accidentele intrauterine sau în timpul nașterii, bolile generale sau infecțioase care debilitează într-o măsură mai mare nervos sistemul nervos al copilului. Cele mai multe cazuri de bâlbâială între 3-6 ani au cauze directe, legate chiar de procesul de evoluție și definitivare a vorbirii.
O parte dintre copiii care au suferit diverse accidente în viața intrauterină, în timpul nașterii sau boli cu influență negativă nocivă asupra sistemului nervos central în primii ani ai copilăriei, vorbesc ceva mai târziu și chiar până la 5-7 ani nu pronunță anumite sunete, cel mai frecvent sunetul R. Uneori, părinții supun copilul la un efort permanent ca să pronunțe corect sau îl pedepsesc în acest scop. Efortul permanent de a vorbi frumos și bine constituie o supraîncordare a proceselor nervoase superioare care obosește copilul și, la un moment dat, se produce o ruptură, o dezorganizare.
Copilul nu pronunță litera R și tensiunea maximă s-a adunat în jurul pronunției acestei litere, astfel că primele clonii au apărut în silabele care îl conțineau. Cum procesele de îmbolnăvire, de dezorganizare, se întind ca o pată de grăsime pe hârtie, încet, încet s-au extins și la celelalte sunete. În clipa în care defecțiunea devine conștientă copilului, ea aduce după sine o tensiune emotivă puternică, o emoție specială și o teamă de a nu greși, iar toate acestea la un loc intensifică și mai mult încordarea nervoasă de pe scoarță. Punctele de inhibiție patologică, apărute pe creier, ca urmare a traumatizării repetate, nu mai permit coordonarea activității regiunilor subcorticale și de aceea se dereglează respirația care devine aritmică, apar palpitațiile, transpirația, paloarea etc.
În special, copiii neglijați educativ și bolnavi în primii doi ani de viață, după însănătoșire, sunt și ei cuprinși de dorința de a cunoaște, de nevoia de a comunica, de a explica. Gândirea lor este vie, dinamică, însă mijloacele de verbalizare sunt încă insuficiente și vocabularul sărac. Copilul vrea să spună ce a văzut la grădina zoologică, de exemplu, dar îi lipsesc noțiunile precise, întrucât nu a văzut ursul, lupul, veverița, hipopotamul în poze și nu le cunoaște denumirea. În căutarea de cuvinte, pe care le știe vag sau nu le știe deloc, copilul începe să mormăie, să repete anumite silabe pentru ca să câștige timp. De asemenea, nereținând schema sonoră a cuvântului întreg, rămâne bătând pe prima silabă până își aduce aminte. Tot acest efort, toată această zvârcolire după o formulă de exprimare, după o vorbire corectă prin care să-și poată comunica exact ceea ce intenționează, ceea ce gândește, duce la o supraîncordare a scoarței și la instalarea bâlbâielii. De aceea este bine ca, pe lângă metodele de tratare a bâlbâielii, în asemenea cazuri, părintele să depună un efort susținut de îmbogățire a vocabularului copilului prin citire de imagini, vizite, plimbări etc. Dacă se fac asemenea lucruri, vorbirea bâlbâită de la început nu se transformă în bâlbâială adevărată pentru că supraîncordarea dispare în momentul în care copilul gândește și vorbește în același timp. Una din cauzele bâlbâielii este sărăcirea vocabularului prin neglijența a părinților, a ambianțelor educativ-culturale.
Cauza cea mai frecventă a bâlbâielii este traumatizarea afectivă. Ea poate să se producă în diverse împrejurări, de cele mai multe ori izvorâte din relațiile dintre părinți. Atmosfera tensionată, încărcată, neînțelegerile, certurile, scandalurile, bețiile, bătăile, brutalizările reprezintă mijloace de profundă rănire a sensibilității vii și fragile a copilului. Chiar și acolo unde certurile sunt rare, dar mocnește în permanență o neînțelegere între părinți, la copiii cu un sistem nervos slab, efectul se va face adesea simțit sub forma unei bâlbâieli tonice sau clonice. Dar nu numai ciocnirile dintre părinți îl pot nevroza pe copil și-l pot duce la bâlbâială. Suferința imensă a copilului din cauza unei familii descompuse prin divorț sau prin abandon, poate să ducă, de asemenea, la o rupere a echilibrului afectiv al acestuia și la bâlbâială.
Când copilul trăiește un șoc emoțional, ca de exemplu o mare spaimă, sperietură, o durere fizică puternică (operație, accident), vibrarea afectivă este așa de puternică încât depășește limitele sale normale, suprasolicită sistemul nervos și din cauza fragilității se rupe, se dezorganizează, influențând sectorul cel mai nou, cel mai tânăr: vorbirea. De altfel și la omul adult este cunoscut faptul că, în contextul unor emoții mari, vorbirea este paralizată sau mult îngreunată. Emoția puternică și bruscă constituie una dintre cele mai frecvente cauze ale bâlbâielii la copii.
O respirație profundă, liniștită, ritmică, stăpânită, fără spasme, fără repezeli însoțește o vorbire normală. Respirația se modifică însă în anumite condiții: spasmele respiratorii, opririle bruște în timpul respirației perturbă vorbirea și introduc un element de dezordine în cadrul funcționării simultane și armonioase a factorilor care iau parte la vorbire. Dezordinea în ceea ce privește respirația poate deveni, în anumite cazuri, cauza apariției bâlbâielii. Plânsul fără rost și îndelungat al copilului mic care este lăsat singur în casă, copiii bolnavi de mai mult timp de boli pulmonare cu tuse sau cei care au afecțiuni neurologice au o modificare a respirației, fie că au o respirație sacadată sau una prea rapidă, fie că au o respirație cu pauze foarte mari între unitățile ei.
Se cunoaște marea forță de imitație a copilului în perioada de la 2 până la 7 ani. Ceea ce constituie noul în persoanele din jurul său, la copii, la adulți, ceea ce impresionează pozitiv sau negativ constituie un model de imitație a copilului. Cu cât sistemul nervos al copilului este mai slab și experiența sa mai săracă, cu atât forța de imitație este mai puternică. Așa se explică de ce unii copii ajung bâlbâiți prin imitație. Pentru ei reprezintă un fapt curios bâlbâiala altui copil sau a adultului și de aceea o imită cu ușurință. Încet, încet, mai ales sub biciuirea observațiilor părinților, se încetățenește noul mod de a vorbi și astfel copilul se bâlbâie. În cazul părinților bâlbâiți, procesul de contagiune este și mai direct. Pe de o parte, autoritatea morală a părintelui, forța modelului activ pentru copii, pe de altă parte, faptul că el învață direct de la părinte să vorbească face ca, în marea majoritate a familiilor, unde un părinte se bâlbâie, copiii mai firavi să se bâlbâie și ei în prima perioadă a copilăriei. Cu cât are mai puține legături cu societatea de copii și trăiește nu mai printre părinți, cu atât procesul este mai puternic și mai timpuriu. În general, familiile cu părinți bâlbâiți trebuie să îndrume spre creșă și cămin copilul, pentru ca să aibă contact cât mai puțin cu defecțiunea vorbirii părintelui.
O altă cauză frecventă poate fi bâlbâiala survenită în urma întrebuințării simultane în familie a două sau mai multe limbi, în special în epoca de formare a vorbirii. Greutatea pe care o are copilul de a alege un cuvânt sau de a învăța unul cu semnificațiile lui în mai multe limbi, greutatea de a schimba planurile în raport cu limba vorbită de părinte, produce o supraîncordare permanentă care adeseori se manifestă sub forma bâlbâielii. Bilingvismul constituie deci una dintre cauzele bâlbâielii la copil.
Copilul tău se confruntă cu probleme de vorbire? Înscrie-l la:
CURS DE DICȚIE PENTRU COPII
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Vizualizari : 1629
Adaugă comentariu