Top 5 erori de vorbire

Vorbim despre etimologii populare atunci când forma sau sensul unui cuvânt (recent intrat în limbă) se modifică sub influența unuia mai cunoscut cu care prezintă asemănări de formă și uneori chiar de sens. Așadar, erorile de vorbire (sau de scriere) sunt etimologii populare. Și oamenii relativ instruiți pică în această capcană deoarece vocabularul lor se întemeiază, într-o mare măsură, pe „intuiții auditive”, pe a folosi cuvinte și termeni „după ureche”, fără a verifica autenticitatea acestora.

Etimologia populară versus paronime

Diferența dintre etimologia populară și paronime o constituie faptul că, la paronime, cuvintele care sunt confundate prezintă o pereche și ambele există în DEX; la etimologia populară termenul generat nu apare înregistrat nicăieri, fiind considerat o invenție

➡ extraviran versus extravilan

„extravilan” (fr. „extra-ville”) înseamnă un teritoriu „aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități”, pe când „viran” (tc. „viran”) se referă la „cuprinsul unei localități”, „fără clădiri și, de obicei, neîngrădit”.

➡ filigram versus filigran 

„filigran” (fr. „filigrane”) reprezintă o „lucrătură artistică de orfevrărie” și nu are nicio legătură etimologică cu substantivul „gram” (unitate de măsură pentru masă sau greutate).

➡ mănuși versus mânuși

„mănușă”, deși este un derivat din „mână” (+ suf. „-ușă”), a cunoscut, moștenit din lat. „manus”, o altă evoluție fonetică: „a”, accentuat din „man-”, urmat de „n”, s-a transformat în „â” > „mână”; același „a”, însă neaccentuat, s-a prefăcut în „ă” > „mănușă”.

➡ patrat versus pătrat

„pătrat”, deși provine din „patru” (lat. „quadratus”, it. „quadrato”, geam. „quadrat”), a cunoscut același proces de transformare fonetică – ca la mănușă – a lui „a” neaccentuat și neinițial în „ă”).

➡ pișoar versus pisoar

„pisoar” (fr. „pissoir”) este un calc fonic, perfect, al neologismului împrumutat, și nu un derivat al verbului „a pișa” (pop.), moștenit din lat. „pissiare”.

Pentru toate aceste sensuri noi și greșeli, rezultate dintr-o raportare incultă sau superficială la unele cuvinte, în literatura de specialitate se utilizează termenul de malapropisme.

Malapropism vine de la numele unui personaj (Malaprop) din piesa „Rivalii”, scrisă de Richard Sheridan, personaj care avea obiceiul de a folosi cuvintele total nepotrivit, cu alt sens decât cel din contextul respectiv. Acest lucru îl găsim și la Caragiale, care satiriza incultura personajelor (perfecți în loc de prefecți, summum cu sensul de sumă, violentă în loc de violetă etc.)

Se consideră, pentru un lexic coerent și rafinat, că în categoria malapropismelor intră și: a imixtiona, a manageria, insemnificant.

MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

Pentru mai multe capcane lingvistice, accesează categoria: CUM E CORECT?

🔎🔎🔎 CITEȘTE ȘI:

 Top 10 neologisme scrise greșit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.