Tehnici de storytelling

Tehnici de storytelling
Facebooktwitterlinkedinmail

Tehnici de storytelling

Scrierea și povestirea sunt abilități excelente pentru a-i învăța pe copii. Părinții și profesorii pot insufla dragostea povestirii copiilor pentru a-și îmbunătăți abilitățile de limbaj, pentru a încuraja citirea și pentru a stimula imaginația. Trebuie totuși să înțelegem blocajele cu care se pot confrunta copiii și tehnicile de storytelling care îi ajută să depășească aceste probleme.

► Posibile blocaje

Teama de a vorbi în public: această frică este frecventă atât la adulți, cât și la copii. Dacă îi poți face pe copii să se simtă confortabili atunci când vorbesc în fața unui public la o vârstă fragedă, sunt șanse foarte mici ca problema să persiste și la vârsta adultă.

 

Probleme de ortografie: poveștile nu sunt întotdeauna transmise oral. Multe dintre ele pot fi scrise – de asemenea, scrierea îi ajută mult pe copii atât la deprinderea abilităților de scriere, cât și la imaginație, memorie vizuală, așezare în pagină, originalitate etc. Cu toate acestea, copiii pot avea dificultăți în ceea ce privește ortografia.  Dacă nu sunt stăpâni pe gramatică ei pot dedica prea multă energie mentală acestei sarcini, acordând puțină energie dezvoltării ideilor.

 

Dificultate în ceea ce privește structura unei povești: un plan de poveste este primul pas în procesul de scriere. Trebuie să știe clar ce anume trebuie să abordeze, cum face tranziția între subiecte, personaje etc. Cu o structură clară, procesul va deveni unul foarte ușor și va deveni din ce în ce mai dornic să scrie.

 

Dificutăți la citire: dislexia și alte dizabilități de învățare sunt blocaje uriașe pentru a învăța tehnici de storytelling adecvate. Ele pot cauza probleme cum ar fi: reamintirea cuvintelor, organizarea gândurilor, memorarea informațiilor și înțelegerea sensului.

 

Dezinteres pentru subiect: Dacă cei mici nu se angajează în poveste, s-ar putea să se plictisească rapid. În acest fel, selectarea subiectelor interesante de poveste este esențială pentru a insufla o dragoste de lectură, scris și povestire.

► Modalități eficiente ale tehnicilor de storytelling

Expunerea copiilor la povești bune: biblioteca locală/online, librăriile etc. reprezintă o resursă excelentă pentru a auzi și a vedea povestitori profesioniști în acțiune. Acest lucru permite copiilor să învețe cum arată poveștile bune, astfel încât să poată „imita” atunci când este rândul lor. A imita, în primă fază, nu este o greșeală. Acest lucru îi va învăța pe cei mici să învețe structura, elementele de bază pentru a apoi să se joace cu acestea și să-și creeze propriul stil.

 

Permite-le copiilor să aleagă povestea: expune-le copiilor diferite povestiri/basme/nuvele și lasă-i să aleagă pe cea care li se pare cea mai ofertantă. Cele mai bune povești au un început, un mijloc și un sfârșit bine definit. Ei vor învăța anumite tehnici și pot face o audiența să râdă sau să plângă cu mesajul transmis, cu mesajul din spatele cuvintelor.

 

Creează povești care să le trezească interesul: aceasta este una dintre acele tehnici de storytelling care funcționează cel mai bine într-un grup. Participanții alcătuiesc secțiuni dintr-o poveste și când firul poveștii atinge un punct culminant, continuă alt participant. Un titlu bine ales ajută la stabilirea scenei poveștii. Această tehnică îi ajută pe copii să urmeze un fir logic sau o supra-temă și să-și folosească imaginația pentru a inventa ceea ce urmează. Mai mult, vor învăța cât de mult pot folosi o idee și dacă imaginația trebuie controlată.

 

Construiește propoziții în lanț: asemănătoare cu poveștile în șir, această metodă implică echipe de doi sau mai mulți copii care improvizează o propoziție spunând fiecare un singur cuvânt. Fiecare participant spune un singur cuvânt până când se formează o propoziție coerentă, care are sens. Poți extinde această tehnică pentru a crea povești întregi în lanț.

 

Modalități de a fi expresiv: tehnicile verbale folosesc și o combinație de gesturi, expresii faciale, volum, ritm și contact vizual. Spune o poveste cu aceste tehnici și invită-i pe copii să-ți imite metoda când își spun propriile povești.

 

Folosește imagini: copiii vor primi câte o fotografie pe baza căreia va trebui să creeze un fir narativ, o intrigă, un deznodământ. Copiii trebuie să își folosească imaginația să ducă la bun sfârșit povestea. Încurajează-i să devină creativi!

 

Mergi la o vânătoare de comori: selectează o fabulă sau un basm cunoscut. Simplifică intriga și împarte-o în secțiuni scurte. Transcrie fiecare secțiune pe câte un cartonaș. Apoi, ascunde cartonașele și creează o hartă a comorilor care dezvăluie locul fiecărui cartonaș. Odată ce copiii găsesc toate elementele, este sarcina lor de a le pune în ordinea potrivită.

 

Găsește cântece care spun o poveste: învață-i pe copii cântece care spun o poveste. Poți alege orice stil, posibilitățile sunt multe. Oferă versuri copiilor pentru a le citi în timp ce cântă melodia. Apoi, fă-i pe cei mici să cânte povestea în propriile lor cuvinte.

 

Descriea: poate fi o piatră sau un alt obiect mic. În jurul obiectului fiecare va spune câte un cuvânt care îl descrie. Fără a repeta niciun cuvânt, vezi de câte ori se poate face un cerc complet de atribute ale obiectului.

 

Înscrie copiii la ateliere de storytelling: dacă cel mic se confruntă cu anumite probleme, fie ele de scriere sau organizare, un atelier poate fi o resursă excelentă pentru a-l ajuta să iasă în afara zonei de confort și să-și extindă imaginația.

► Componentele unei povești

Ajută-i pe copii să definească componentele cheie ale poveștii lor cu aceste indicații de scriere:

♦ Cine e caracterul principal? Ce alte personaje sunt în poveste?

♦ Când și unde are loc povestea?

♦ Ce vrea să facă personajul principal? Ce vor să facă celelalte personaje? Aceste dorințe intră în conflict?

♦ Ce se întâmplă când personajul principal face ceea ce el sau ea vrea să facă?

♦ Cum se simte personajul principal după ce a luat această decizie? Cum se simt celelalte personaje?

♦ Cum se termină povestea? Ce fel de final i se potrivește acestei povești?

 

Află și mai multe, punând alte întrebări despre personaje și situațiile lor:

♦ La ce visează personajele? Cum se poziționează față de aceste vise?

♦ Unde îi place personajului principal să-și petreacă timpul? Descrie scena în detaliu.

♦ Ce „mască” poartă personajul principal pentru a-și ascunde sentimentele în anumite situații? În cine are încredere suficient pentru a-l lăsa să vadă ce se află în spatele „măștii?”

♦ Care este filmul preferat al personajelor principale din copilărie? Câți ani a avut personajul când l-a văzut pentru prima dată și cu cine a fost el sau ea? Amintirile fac personajul fericit sau trist?

♦ De ce se teme personajul principal? (Înălțime? Păianjeni? Spații înguste? Singurătate?)

♦ Cum se simte personajul principal când se uită în oglindă?

 

Cu îndrumare, susținere, încurajare – și tehnici corecte de povestire – îi poți ajuta pe copii să meargă pe drumul care duce la iubirea pentru lectură și scriere. Să înceapă distracția!

Facebooktwitterlinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *