Chiar dacă toată lumea în jurul nostru folosește forma „așează„ nu înseamnă că acest lucru e corect. Forma corectă de indicativ prezent persoana a treia singular şi plural a verbului „a (se) aşeza” este „aşază”.
Aşază, cu a, de la radicalul aşaz- şi terminaţia -ă.
A aşeza suferă şi el alternanţă fonetică în radical: aşez- > aşaz-.
Pe de altă parte, nu ar trebui să generalizăm și să ajungem la forme de genul: greșală, aranjază sau trișază.
Greşeală – pornește de la radicalul greş- şi terminaţia -eală.
Aranjează, de la radicalul aranj- şi terminaţia -ează.
La fel: deranjează, angajează, trişează sau furişează.
O regulă gramaticală și fonetică spune că după j şi ş scriem a, nu ea.
ATENȚIE! Doar în interiorul radicalului scriem a, nu ea. Dacă radicalul se termină în j sau ş, putem adăuga terminaţii cu -ea-.
MANUALUL DE DICȚIE ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.
8 Comentarii
multumesc.
Paul.
Stranie abrodare. Dacă există radacina așaz, iar în cadrul verbului așez, rădăcina suferă o alternanță fonetică, de ce atunci toate celelalte cuvinte cu rădăcina dată sunt cu așez, de exemplu așezare. După teoria de mai sus, corect ar trebui să fie așazare. Nu mai zic s de alte cuvinte cum ar fi ședere și nu șadere care au o etimologie comună. Părerea mea este că a fost produsă o eroare atunci când a fost considerat așaz drept rădăcina de bază la stabilirea regulilor gramaticale. Mult mai corect ar fi ca să fie considerată drept rădăcină ”așez” cu consecințele de rigoare la conjugare, de unde ar rezulta în mod natural faptul că ”așează” de fapt reprezentă o alternanță fonetică. 🙂
Buna !
Acestea fiind spuse, nu inteleg un lucru 😐 Daca in interiorul cuvantului, dupa litera „j” se scrie „a” si nu „ea”, atunci de ce e corect „deranJEAza” ? j este clar in interiorul cuvantului si nu la sfarsit. La fel e si cu angajeaza, triseaza, furiseaza. Ori e gresit, ori, mai degraba, imi scapa mie ceva 😐
Sper sa primesc un raspuns. Multumesc ! 😀
Absolut gresit, chiar daca normele Academiei spun altceva. Am eu o intuitie ca academicienii romani care se ocupa de soarta limbii romane sunt putin analfabeti, functional, desigur. Adica citesc, stiu, scriu, dar nici ei nu pricep nimic din ce citesc, stiu, scriu.
Draga Carmen Ivanov, un limbaj este definit prin reguli, exceptiile neintarind regula, asa cum se spune in popor, ci slabind-o. Asadar, daca regula este ca radacina „asez” are o alternanta fonetica, de ce nu se intampla la fel cu verbul „a cuteza”? Amandoua sunt verbe la conjugarea I. Ia, sa vedem, cum ar suna sa rostim „cutaza”? Ca tot suntem pe dictie.ro…
vă dau dreptate 100%. Am fost și eu uimit să văd că-mi atrage netul atenția că scriu greșit așează. Nu, greșit evident e așază și trebuie combătut cât mai des.
Doamnă Carmen Ivanov, problema rămâne, comentariile ar avea nevoie de un punct de vedere!
Consider că această formă este absolut eronată, in primul rand nu are logica si nici nu suna bine…A se lua atitudine cu acest verb..numai bine!
Discuția despre ”așază” ca și ”înșală” este interesantă și întemeiată. Recapitulăm argumentele specialiștilor:
1. radicalele sunt ”așaz”, respectiv ”înșal” din alternanța fonetică așez-așaz, înșel-înșal
2. după ș, j în interiorul radicalului nu se scrie ”ea”
Contraargumente:
1. S-a făcut confuzie între alternanța fonetic㠔㔠– ”a” de la verbele ”a băga – bagă”, ”a lăsa – lasă”. Verbele ”a așeza” și ”a înșela” ar trebui să aibă alternanța fonetică ”e” – ”ea”, ca în: ”a apleca – apleacă” sau”a îndesa – îndeasă”.
2. În ”Ortografie pentru toţi. 30 de dificultăţi”, doamna Mioara Avram dă o listă de cuvinte cu ș sau j urmate de ”a”. Omite însă unele excepții din DEX:
– ”șa” cu varianta ”șea” din lat. sella prin pierderea ”ll”
– ”mișea” forma fem. acceptată pentru ”mișel” din lat. misellus / misella
Concluzie:
– ”așează” și ”înșeală” au pierdut lupta cu ”așază”, ”înșală”
– în schimb cuvîntul ”mișea” rezistă
Adaugă comentariu