Dacă profesia îți cere să scrii și să citești, e foarte important să o faci corect, oricare ar fi domeniul în care activezi. Și pentru că o mulțime de oameni folosesc atât în scris, cât și în limba vorbită cuvinte și expresii cu forme greștite, e foarte posibil ca prin simplă imitație involutară să ne alegem cu greșeli de vorbire sau scriere de care nici măcar nu suntem conștienți. Așa că, iată o scurtă lecție:
a) Speram să aibă un final fericit
b) Speram să aibe un final fericit
VARIANTA CORECTĂ: Speram să aibă un final fericit
Forma corectă de conjunctiv prezent a verbului „a avea” este „să aibă”.
„Să aibe” şi „să aivă” sunt considerate regionalisme.
MANUALUL DE DICȚIE ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.
16 Comentarii
Nu
ba da
Ma indoiesc
Si grija (amicii dumitale ar spune „GRIJE”, deoarece asta-i trendu’, nu-i asa? Hai s-o legiferam si pe asta!) sa nu ramai indoit, c-ar fi pacat la varsta dumitale frageda…
Va multumesc. Ne este de mare ajutor.
Super, de mare ajutor acest site! Când am dubii, intru mereu aici.
Mulțumim! Vă așteptăm cu drag.
Ceea ce ați uitat să subliniați este că acest „să aibă” (plus regionalismele de rigoare) nu are decât forme pentru persoanele a treia singular și plural.
Hai ca esti destept tare! Pentru ce alte persoane ai vrea sa mai aiba aceasta forma? Desigur ca este vorba NUMAI despre persoana a 3-a sg/pl, intrucat la celelalte persoane totul este clar: sa am, sa ai, sa avem, sa aveti. In regula?
Limba scrisă trebuie sa urmeze limba vorbită, și nu viceversa. Multă lume zice „să aibe”. Eventual va fi considerat corect și în scris. De aceea nu mai scriem că Ion Neculce, ci am transformat limbajul scris să reflecte limba contemporană.
Multa lume incepe propozitiile cu „decat”, foarte muta lume. Asta nu inseamna ca e corect.
Bravo !! O replica excelenta. Se mai pot da nenumarate alte exemple de alterari lingvistice din ultimii ani care, din pacate, au fost si sunt preluate in continuare de catre oameni cu „scoala” si „pretentii”… si sustinute de catre „internauti” ca Ioan, Florentina si altii. Jenant!
Stimata dna/dra, gresiti flagrant! Conform „teoriei” dvs, ar trebui sa vorbim si sa scriem precum moldovenii, ardelenii, basarabenii (cei fara scoala) si, de ce nu?, ungurii, tiganii sau alte minoritati nationale dezinteresate de limba romana! Intotdeauna, pe parcursul evolutiei unei limbi, s-a tinut cont de specificul si structura gramaticala, de formele folosite in scris si vorbit de catre persoanele culte (si nu de „baietii de cartier” sau persoanele fara prea multa scoala), un rol determinant avandu-l Academia care, din pacate, nu se mai implica… In speta respectiva este vorba despre GRAMATICA si nu despre vreun cuvant oarecare intrat in limbajul popular si pe care dorim sa il includem in dictionare. A schimba gramatica unei limbi dupa limbajul cetatenilor care nu au prea trecut prin scoala sau, daca au facut-o, nu au acordat prea mare interes scolii, este un act iresponsabil, care conduce la degradarea limbii si, implicit, la generalizarea degradarii calitatii vorbitorilor ei.
Va mai spun ceva, stimata dna/dra. Limba engleza se vorbeste in nenumarate moduri, in fiecare tara anglofona, dar, spre dezamagirea dvs, se scrie la fel peste tot.. Idem si pentru franceza, portugheza etc. In Romania, alterarea limbii a inceput si continua intr-un mod agresiv in Bucuresti, cu pretentia auto-arogata ca acolo s-ar vorbi limba romana corecta. Total eronat! Limba engleza corecta nu se vorbeste la Londra (cockney), desi unii asa isi inchipuie. Si exemplele sunt numeroase. Va recomand cu prietenie sa cititi mai mult si, poate, va veti forma o cultura suficient de bogata ptr a fi capabila de a emite, in viitor, si pareri pertinente.
Ok, dar poate cineva sa-mi explice cum „forma corectă de conjunctiv prezent a verbului „a avea” este „să aibă”?.
Conjunctivul persoanei a treia singular în -e este de obicei specific primei desinenţe, al cărei infinitiv se termină in -(iz)a; pentru celelalte trei (-ea, -e, -i/î), verbul `a avea` făcând evident parte din cea de-a doua, terminaţia este -ă; prin urmare, `sa aibă`, nu `să aibe`. Există, evident, excepţii de la această regulă, ca de exemplu situaţiile în care `-ă`-ul respectiv ar fi precedat de un `i` (`a ţiui, să ţiuie`, nu: `să ţiuiă`; la fel pentru `a scrie, să scrie`, nu: `să scriă`, etc.)
Adaugă comentariu