Reguli privind formarea cuvintelor

De multe ori se discută între specialiști dacă studiul formării cuvintelor se cuprinde în gramatică, fiind o parte a morfologiei, sau în vocabular. Servește, evident, vocabularului, pe care îl îmbogățește cu elemente noi, formate în primul rând prin derivare sau compunere, dar se folosește de mijloace pe care le întrebuințează și morfologia, de exemplu de sufixe. 

Importanța studiilor de formare a cuvintelor nu mai are nevoie să fie demonstrată: fiecare din noi are ocazia, când și când, de a forma câte un cuvânt nou, pe care îl construim din elementele existențe ale limbii, și este necesar să cunoaștem pentru aceasta procedeele corecte. 

exemplu:

Cei care, acum 50 sau 100 de ani, scriau pe firme „bererie” sau „lapterie”, pentru că aveau convingerea că numele magazinului se formează de la numele materialului care se vinde înăuntru, greșeau, cum arată și evoluția ulterioară a limbii: punctul de plecare este omul care exercită ocupația, deci „berar”, „lăptar”. Ca dovadă ar putea servi derivatele ca „bragagerie”, „tutungerie”, formate evident de la „bragagiu”, „tutungiu”, nu de la „bragă”, „tutun”.

Multă vreme nu i s-a dat nicio importanță acestei chestiuni pentru că limba noastră, ca latina și limbile romanice, s-a folosit destul de puțin de acest mijloc de formare a cuvintelor, și rarele exemple pe care le-am moștenit sau le-am împrumutat s-au sudat de obicei repede și fac astăzi figură de cuvinte simple. Compunerea a început să joace un rol important, grație în primul rând formațiilor noi după model grecesc: termeni primi ca „electro-”, „fizio-”, „termo-” sau termeni finali ca „-gen”, „-fil”, „-log” servesc astăzi nu numai pentru a se forma cu ei cuvinte, ci și ca model pentru formații cu elemente de altă origine.

Se dezvoltă apoi prin compunerea din fragmente de cuvinte, de tipul aprozar, și mai ales din inițiale din de tipul C.F.R. (de la care avem și derivatul ceferist. În același timp se poate întrevedea o scădere progresivă a numărului formațiilor cu sufixe, care erau foarte solicitate în trecut. Pe această cale și prin împrumuturi vocabularul românesc se aliniază tot mai mult la cel internațional. (Al. Graur – Puțină gramatică)

Se vede de aici importanța pe care o are pentru învățământ predarea corectă a teoriei compunerii. La aceasta se mai adaugă un element de primă importanță – printre puținele greutăți pe care le ridică învățarea ortografiei noastre se remarcă în primul rând scrierea cuvintelor compuse:

care dintre ele s-au sudat într-un singur cuvânt?

 care trebuie despărțite prin cratimă?

 care trebuie scrise separat? 

Problema se poate rezolva dacă ne familiarizăm cu analiza cuvintelor compuse: se scrie bunăvoință, dar rea-voință, deoarece la genitiv avem bunăvoinței, dar relei-voințe. Și prin aceasta se vădesc legăturile dintre formarea cuvintelor și morfologie.

📕MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

📕CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

🔍🔍🔍 Pentru mai multe capcane lingvistice, accesează categoria:

 CUM E CORECT?