Public speaking: 4 metode de prezentare a unui discurs

Există patru metode de bază (uneori numite stiluri) de prezentare a unui discurs. Fiecare are o varietate de utilizări în diferite domenii ale comunicării.

Metoda manuscris

Discursul este scris, iar vorbitorul citește cuvânt cu cuvânt publicului. Astăzi „stilul manuscris” este comun, dar hârtia a dispărut.

Cine citeste discursul publicului?

Răspuns: oamenii de televiziune.

Înainte, acest „manuscris” era scris de mână și poziționat lângă obiectivul camerei. Astăzi, un prompter este atașat la cameră, astfel încât știristul se uită la obiectiv în timp ce citește.

De ce este importantă și utilizată această metodă? Precizie. În industria rapoartelor de știri, fiecare fracțiune de secundă contează, deoarece timpul de difuzare este costisitor. De asemenea, faptele și numele trebuie să fie exacte și corecte, astfel încât să nu existe erori sau greșeli de exprimare. Erorile în raportare scad credibilitatea știrilor.

Cea mai obișnuită utilizare a (tele)prompterului pentru livrarea manuscriselor este de către președintele SUA.  De fapt, teleprompterul, folosit de fiecare președinte de la Reagan încoace, este numit „teleprompter prezidențial”. Publicul nu poate vedea textul proiectat. Discursurile pe care le ține un președinte vor reflecta adesea politica națională, vor defini relațiile internaționale, iar presa va examina fiecare silabă. Discursul trebuie să fie extrem de precis. Scriitori profesioniști și experți în politică compun discursul, iar președintele îl livrează de parcă nu numai că l-ar fi scris, ci l-a inventat pe loc. Aceasta este îndemânarea unui bun politician, actor sau vorbitor.

Metoda memorat

Stilul de vorbire memorat este atunci când discursul este învățat/memorat și recitat publicului. Pe vremuri, discursul era considerat o recitare.

Unde este încă obișnuit un stil de livrare memorat?

Datorită legilor drepturilor de autor și a contractelor de acordare a licențelor (altele decât scenariile care sunt în domeniul public), actorii sunt obligați să memoreze scenariul piesei și să-l interpreteze exact așa cum a fost scris.

Convențiile corporative folosesc adesea monitoare LCD mari pe partea din față a scenei ca telepromptere. Acest lucru permite vorbitorului să se deplaseze mai liber pe scenă în timp ce se ține de scenariul său. În toate cazurile, creează impresia că vorbirea este spontană. S-ar putea să iei în considerare utilizarea stilului acesta dacă știi că ai o memorie bună sau, de exemplu, dacă ești ghid turistic. Există o mulțime de vorbitori care își memorează discursul și acest lucru nu este deloc greșit. Ceea ce este important, este să existe acea prospețime a vorbirii pentru a nu părea un robot care pur și simplu spune un text.

Metoda improvizației

Teoretic, un discurs „improvizat” este „inventat pe loc”. Este nepregătit și neînvățat. Deseori discursurile ceremoniale, o introducere, o mulțumire și așa mai departe, se încadrează în această categorie. Deși există anumite ocazii în care un discurs din aceste categorii este pregătit de fapt (pregătește-ți discursul dacă vei câștiga premiul Nobel sau Oscar!), există șanse în care există puține sau deloc oportunități de pregătire.

Discursurile improvizate sunt, în general, scurte. Vorbitorul privește, în general, direct către public. Este necesar să explicăm că „improvizația” descrie o gamă de la absolut nicio pregătire, până la o cantitate modestă de pregătire. Desigur, dacă îți faci anumite schițe mentale și te documentezi foarte bine asupra subiectului, poți improviza și fără a citi un text în fața oamenilor.

Legendarului magician Harry Houdini i s-a cerut deseori să facă spectacole pentru amuzamentul colegilor săi când naviga în Europa. Abilitatea marelui magician era să-și facă iluziile să pară spontane. Houdini a petrecut ore nesfârșite planificând și repetând. Adevărata iluzie a fost că „păreau” a fi improvizate.

Metoda cuvintelor cheie

Acest stil este amplasat între stilurile de memorat și improvizație. Pentru acest stil, discursul nu este complet scris. De obicei, este livrat cu note de referință. Majoritatea cursurilor de vorbire descriu acest tip de discursuri ca fiind pregătite cu atenție și repetate, dar susținute folosind cuvinte cheie și fraze pentru a sprijini vorbitorul. Expresia este repetată, cuvintele sunt preselectate, iar prezentarea este fluidă și bine construită. Stilul oferă oratorului flexibilitate.

În niciun caz, vorbitorul nu trebuie să petreacă mai mult de 20% din timpul de vorbire privind  cuvintele cheie sau frazele. Ar fi ideal să exersezi, astfel încât să arunci o privire de aproximativ 5% din timpul discursului cuvintelor cheie.

Cei care au o experiență limitată în vorbirea formală consideră că este util să scrie discursul ca și cum ar fi un eseu, apoi să îl citească, să îl editeze, apoi să creeze cuvinte cheie pentru fiecare paragraf.

CURS DE DICȚIE ȘI PUBLIC SPEAKING

Potrivit unui sondaj de opinie, 41% dintre persoane declară vorbitul în fața unei audiențe ca frica lor cea mai mare. Uitați de spații mici, întuneric, și păianjeni – să vorbești în picioare în fața unei mulțimi este mult mai terifiant pentru majoritatea oamenilor.

La cursul de public speaking înveți cum să îți controlezi această teamă și cum să te simți confortabil atunci când ești pus în situația de a vorbi în public.

🛒 Click AICI pentru a te înscrie și pentru mai multe detalii despre curs

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.