Prepoziția în limba română

Prepoziția în limba română

În ultimii ani asistăm, cu îndreptățită îngrijorare, la „deteriorarea” continuă a limbii și vorbite, și scrise, și tot mai mulți oameni – de regulă, din medii pretins intelectuale și cultivate – se exprimă neglijent: vocabularul le este din ce în ce mai sărac și plin de clișee, multe cuvinte, mai ales neologisme, sunt fie rostite „după ureche”, fie adoptate din spirit de imitație, sintaxa frazei este deseori „siluită”, dispărând, alarmant, acordul cazual sau prepozițiile, punctuația este haotică, mai ales folosirea virgulei și a cratimei etc.

 PREPOZIȚIA

↪ Definiție

Conform DEX, prepoziția este definită ca fiind o parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții. Așadar, este una dintre cele mai importante părţi de vorbire neflexibile în limba română. Pe lângă această definiție, prepoziția poate fi privită ca o clasă de cuvinte relaționale, care funcționează ca instrumente gramaticale cu care se exprimă raportul de subordonare la nivel de propoziție. Putem observa că are o trăsătură esențială, care o deosebește de alte părți de vorbire: din punct de vedere semantic, prepoziția nu exprimă noțiuni, ci raporturi între cuvinte.

Pe scurt,  prepoziţia are rol de cuvânt ajutător, leagă părți de propoziție:

leagă un substantiv de atributele lui: carte de biologie, ieșirea din gardă;

leagă un pronume de atributele lui: oricare dintre voi, aceasta din pat;

leagă un numeral cu valoare substantivală de atributele lui: primul de la catalog, cei cinci din grupă;

leagă un verb de complementele lui: am răbdat de foame, am sărit în sus;

leagă un adjectiv de complementele lui: plin de mere, victorios la concurs, demn de încredere;

leagă un adverb de un nume predicativ sau de un complement al său: așa de frumos, îndeajuns de rapid;

leagă un verb copulativ de numele predicativ: e de la mama, pare de sticlă;

 

↪ Rolurile prepoziției

facilitează stabilirea unor relaţii sintactice, exprimând raporturi sintactice de dependenţă a atributului faţă de substantiv, pronume, numeral şi a complementului faţă de verb, adjectiv, adverb, interjecţie;

ajută la formularea unor exprimări clare, concise, folosirea lor corectă este necesară întotdeauna.

 

↪ Clasificare

Prepoziții simple:

a, de, la, cu, peste, lângă, sub, către, prin, contra, în, din (de+în), dintre, dintru, până, pentru, fără, pe, spre etc.

 

 Prepoziții compuse:

se scriu într-un cuvânt prepozițiile compuse sudate: deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, dinaintea, dinapoia, dindărătul, dintre (de+între), dinspre (de+înspre), dintru, împotriva, împrejurul, înaintea, înapoia, înăuntrul, îndărătul, înspre, printre;

se scriu în cuvinte separate prepozițiile compuse din două sau trei elemente nesudate: de către, de dedesubtul, de după, de la, de pe, de pe lângă, de sub, fără de, în afara, în contra, până după, până în, până la, până pe după, până pe la, până pe sub, pe la, pe lângă.

 

⚠️ Din motive fonetice, prepoziția „de-a”, prezentă în locuțiuni precum „de-a berbeleacul”, „de-a baba-oarba”, „de-a latul”, „de-a-n picioarelea”, se scrie mereu cu cratimă.

⚠️ Prepozițiile de tipul „de + a + verb la infinitiv” se scriu fie separat, fie cu cratimă în fucție de tempo: de a/de-a face etc.

⚠️ În cazul unui tempo rapid, unele vocale pot cădea și în locul lor va apărea apostroful: făr’ de păcat, pân’ la tine etc.

 

 Prepoziții moştenite din prepoziţii simple sau din adverbe latineşti:

„p(r) e – lat. per, a – lat. ad, către – lat. contra, cu – lat.  cum, de – lat. de, sub – lat. subtus etc.

 

 Prepoziții după regimul cazual:

prepoziții care cer cazul Acuzativ: toate prepoziţiile simple, cu excepţia lui „contra” şi „asupra”;

prepoziții care cer cazul Genitiv: contra, asupra, înaintea, înapoia, dedesubtul, împotriva, împrejurul, dinăuntrul;

prepoziții care cer cazul Dativ: datorită, mulţumită, graţie, potrivit, conform, contrar, asemenea, aidoma, așijderea;

 

 

 LOCUȚIUNEA PREPOZIȚIONALĂ

↪ Definiție

Locuținile prepoziționale reprezintă grupuri de cuvinte care au un înţeles unitar, asemenea prepoziţiilor propriu-zise, şi care îndeplinesc aceeaşi funcţie ca acestea. Sunt formate fie dintr-un substantiv, fie dintr-un adjectiv, fie dintr-un adverb şi, în mod obligatoriu, cel puţin o prepoziţie.

 

↪ Clasificare

locuţiuni prepoziţionale care cer Acuzativ:

de loc: aproape de, departe de, dincolo de, dincoace ce, peste drum de, de din vale de, vizavi de, față în față cu, alături de, înainte de etc.;

de timp: pe timp de, în timp de, din timp de, în jur de, pe vreme de, din vreme de, în vreme de, în curs de, începând cu, în urmă cu, înainte de etc.;

de mod: conform cu, în conformitate cu, relativ la, cu referire la, referitor la, comparativ cu, în comparație cu, cu privire la, privitor la etc.;

de cauză: din cauză de, din pricină de etc.;

de scop: în scop de;

concesive: cu tot, cu toată, cu toți, cu toate;

element predicativ suplimentar: în calitate de, în chip de.

 

 locuțiuni prepoziţionale (provenite mai ales din adverbe) care cer cazul Genitiv:

în faţa, în spatele, în ciuda, în pofida, în locul.

 

⚠️ Unele locuţiuni prepoziţionale care cer cazul Genitiv se deosebesc de locuţiunile adverbiale: în faţa/în faţă. Locuţiunile prepoziţionale sunt articulate, în timp ce locuţiunile adverbiale cer punct. Struncturi precum „de-a latul”, „de-a lungul”, „de-a curmezişul” prezintă aceeaşi formă în cazul locuţiunilor prepoziţionale şi în cazul locuţiunilor adverbiale.

Este așezat de-a curmezişul gardului. (locuțiune prepozițională)

Este așezat de-a curmezişul. (locuțiune adverbială)

 

↪ Cum folosim corect prepozițiile și locuțiunile prepoziționale?

Situaţii frecvent întâlnite în limba română:
❗Este inadmisibilă eliminarea unor prepoziții deoarece enunţul va deveni ilogic (procesul de omitere a prepoziţiilor este observabil în limbajul firmelor, în enunţurile din ziare, pe panourile publicitare ca o consecinţă a exprimării foarte scurte, telegrafice, concentrate, concise):

⛔ Reparăm încălţăminte dame şi copii/✅ Reparăm încălţăminte pentru dame şi copii

⛔Vindem confecţii bărbaţi, femei şi copii/✅ Vindem confecţii pentru bărbaţi, femei şi copii

⛔Avem stilou pastă/✅ Avem stilou cu pastă

⛔Aici găsești mapă acte/✅ Aici găsești mapă pentru acte

⛔ Intrare cinema/✅ Intrare în cinema

 

❗ „DATORITĂ” versus „DIN CAUZA”: „datorită” se referă la un aspect pozitiv, iar „din cauza” are un sens mai negativ:

✅ a reuşit datorită banilor/⛔ a reușit din cauza banilor

✅ s-a vindecat datorită pastilelor/⛔ s-a vindecat din cauza pastilelor

✅ n-a înţeles informația din cauza zgomotului/⛔ n-a înţeles informația datorită zgomotului

 

❗O altă greșeală este remarcată în cazul folosirii prepoziţiei „LA” în cazul dativ/genitiv:

⛔ îţi vorbesc ca la un frate/✅ îți vorbesc ca unui frate

⛔ urez la studenți/✅ urez studenților

⛔ te spun la mama/✅ te spun mamei 

⛔am scris rezumatul la o carte/✅ am scris rezumatul unei cărți

 

❗Plasarea prepoziției „DESPRE”  în locul genitivului este considerată greşită:

⛔ o idee despre filmul acela/✅o idee asupra  filmului

asupra” apare greşit şi în locul prepoziţiei „despre” sau în locul expresiilor „cu privire la”, „în ceea ce priveşte”:

⛔ s-au reluat discuțiile asupra referatului/✅ s-au reluat discuțiile despre/cu privire la referat/în ceea ce priveşte referatul

⛔ are o părere negativă asupra prietenei tale/✅ are o părere negativă despre/cu privire la prietena ta

prepoziţia „asupra” se utilizează uneori greşit, combinându-se cu verbele a lucra/ a munci:

⛔ lucrez asupra temei/✅ lucrez la temă

⛔ muncesc asupra spectacolului/✅ muncesc la spectacol

 

❗ Confuzia verbului „A APARȚINE” și prepozițiile „DE” și „LA”:

⛔ aparţine de blocul vecin/✅ aparține blocului vecin

⛔ aparţine la curentul renascentist/✅ aparține curentului renascentist

 

❗ Verbe care cer întotdeauna o prepoziţie: „a avea pretenţie la”, „a colabora cu.. (la)”, „a umbla după”, „a se mulţumi cu”, „a se complăcea în”, „a rezida în”, „a se încrede cuiva (în cineva)”, „a se sustrage unei activităţi (de la)”.

 

❗ Omiterea prepoziţiilor într-un context reprezintă cea mai frecventă greşeală – dacă într-un context se găsesc numai doi determinanţi în raport de coordonare, atunci se recomandă repetarea prepoziţiei:

⛔ de interior și exterior/✅ de interior și de exterior

⛔ carne de vacă și porc/✅ carne de vacă și de porc

 

❗ Repetarea prepoziției „DE” nu este mereu obligatorie (pentru a nu opri cursivitatea exprimării):

La atelier au fost prezente lucrări de artă, filosofie, sculptură (nu este necesară reluarea prepoziţiei de înaintea fiecărui substantiv);

⚠️ Dar există cazuri când omiterea prepoziţiei de nu este, însă, posibilă: „Eu ştiam că nu e vorba de o preferinţă sau de un joc de o clipă, ci de toată dragostea mea, de un trecut cald şi luminos de doi ani…” (Camil Petrescu)

 

❗Prepoziția „PE” care cere cazul Acuzativ este obligatorie:

în cazul numelor proprii de persoane/animale/personaje:

✅A văzut-o pe Magdalena/ A văzut-o Magdalena (are sens, dar nu sensul care este necesar)

în cazul numelor de persoane aflate în raport de coordonare:

✅ I-am văzut pe Alin şi pe Dorin

✅ I-am văzut pe mama și tata ( limba contemporană acceptă și această variantă, deși se recomandă folosirea ambelor prepoziții)

⚠️ Renunţarea la repetarea unei prepoziţii înaintea fiecărui termen coordonat din dorința de economie în vorbire sau din alte motive nu este considerată a fi o greşeală decât dacă provoacă confuzii sau dificultăţi în înţelegerea corectă a mesajului.

 

❗Folosirea cuvântului „CARE” neprecedat de „PE” reprezintă una dintre cele mai întâlnite greșeli în limba română:

⛔ Cartea care am citit-o/✅ Cartea pe care am citit-o

⛔ Nu mi-a plăcut filmul care l-am văzut/✅ Nu mi-a plăcut filmul pe care l-am văzut.

În schimb, dacă enunțul arată așa: „Nu mi-a plăcut filmul recomandat de profesorul meu”, prepoziția „pe” nu este necesară, deoarece acțiunea „a recomanda” nu este făcută de tine, ci de către altcineva.

⚠️ Prepoziția „pe” este nejustificată în formularea: „de pe azi pe mâine”. Varianta corectă este „de azi pe mâine”.

 

↪ Confuzia dintre „între” și „dintre”

⛔ deosebirea între cele două/✅ deosebirea dintre cele două

⛔ raportul între numere/✅ raportul dintre numere

⛔ relaţia între rude/✅ relație dintre rude

⛔ graniţa între cele două țări/✅ granița dintre cele două țări

 

⚠️ verbul „a se desprinde” se construieşte cu prepoziţia „din” (dintre), nu cu „într-un, într-o”:

⛔ Într-un stup s-au desprins/✅ Dintr-un stup s-au desprins

 

❗ Prepoziţia „DE” trebuie reluată înaintea fiecărui determinant:

lipsa de calciu şi de zinc

sentimente de furie şi de tristețe

 

În unele cazuri, prepoziţia „ÎN” ia locul prepoziţiei „CU” sau a prepoziției „ÎNTRE”:

⛔ A abordat problema în convingerea că/✅ A abordat problema cu convingerea că

⛔ Apare în unul dintre episoade/✅ Apare într-unul dintre episoade

În una din zile a plecat/✅ Într-una din zile a plecat

 

Prepoziţia „DE” poate să introducă atribute sau diferite complemente: costum de baie, halbă de bere, amici de nădejde, ziua de azi, copacul de aici, sală de teatru, am auzit de ea, am plecat de acasă, vine de departe, gândeşte de una singură.

 

Utilizarea prepoziției „DE” în locul prepoziției „CU” și utilizarea prepoziției „CU” în locul prepoziției „DE”:

⛔ actriță de reale talente/✅actriță cu reale talente

⛔ sala de flori era parfumată/✅ sala cu flori era parfumată

⛔ sufăr cu astmul/⛔ sufăr de astm

 

❗Verbele şi locuţiunile verbale „a se ocupa”, „a-şi aminti”, „a se interesa”, „a se convinge”, „a avea grijă”, „a-şi da seama” trebuie folosite cu prepoziţia „de” şi nu „despre”: „s-a interesat de”, „s-a ocupat de”, „şi-a amintit de”, „s-a convins de”, „are grijă de”, „îşi dă seama de” etc.

 

Normele limbii române literare recomandă folosirea prepoziţiei „PENTRU” în loc de prepoziția „DE” în următoarele cazuri:

✅ cerere pentru concediu/⛔ cerere de concediu

✅ preocupare pentru tenis/ preocupare de tenis

⚠️  în locul prepoziției „pentru” poate să apară şi o locuţiune prepoziţională:  „cu privire la…”, „în favoarea…”,  sau gerunziul privind (cerere privind concediul etc.)

 

❗ Folosirea prepoziţiei „DIN” în locul de prepoziția „DE” (de” introduce un atribut, „din” introduce un complement, trebuind să fie însoţit  mereu de un verb:

bibelou de cristal/ bibelou făcut din cristal

geacă de piele/ geacă făcută din piele

scaun de lemn/ scaun construit din lemn

 

⚠️ Prepoziţia „de” este înlocuită cu prepoziția „din” atunci când marchează originea: marfă din import

⚠️ Prepoziţia „de” este înlocuită cu prepoziția „laatunci când exprimă relaţia: campion la șah

 

 ↪ Funcțiile prepoziției „cu”

instrument: desenez cu creionul

asociere: ceai cu miere

reciprocitate: mă salut cu ea),

asemănare: fiica seamănă cu bunica ei

⚠️ prepoziția „cu” se întrebuinţează greşit în cazul:

s-a preocupat cu/ s-a preocupat de

abundă cu/ abundă în

 

❗ Prepoziţiia „ÎN” şi prepoziția „DIN” pot să introducă un complement de loc:

„din” arată punctul de plecare: „plec din bar”

în” arată interiorul sau direcţia, ţinta mişcării: „păsările se întorc în țările calde”

⚠️ Exemple de folosire greșită a prepoziției „în”:

Fluviul izvorăşte în munţi/ Fluviul izvorăște din munți

 

❗ Prepoziţia „DUPĂ” şi prepoziția „DE PE se confundă uneori în vorbire deoarece ambele introduc complemente de loc, însă sensurile acestor complemente diferă:

„după” exprimă situarea în spaţiu a unui obiect:

Chem copiii după stradă/✅ Chem copii de pe stradă

De asemenea, și formularea „Am fost pe ștrand” este greșită în totalite, recomandată fiind folosirea prepoziției „la”.

 

↪ Funcțiile sintactice

Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale nu au funcție sintactică de partea de propoziție, de aceea, când se face analiza, se va spune sau se va scrie fără funcție sintactică de parte de propoziție.

 

↪ Ortografia unor prepoziții

dedesuptul / dedesubtul

așișderea / așijderea

înaintea a mai multor oameni / înaintea multor oameni

datorită muncii și a seriozității / datorită muncii și seriozității

: dă, pă, di, pi, pin, pân, dân, cătră, subt, dupe etc.

asupra-mi / asupră-mi, 

deasupra-ți / deasupră-ți

înaintea-mi / înainte-mi

împotriva-ți / împotrivă-ți

 

Model de analiză

„Prejudecățile nu le putem înfrânge decât CU îndrăzneală.”
CU

= fără funcție sintactică de parte de propoziție

= prepoziție simplă cu cazul Ac.

= ajută la formarea complementului indirect în Ac. (Instrumental)

 

„Copiii sunt protejați DE grația divină.”
DE

= fără funcție sintactică de parte de propoziție

= prepoziție simplă cu cazul Ac.

= ajută la formarea complementului de agent în Ac. 

 

„Biblia, citită ÎN cheie cosmică, nu este o idee nouă SUB soare.”
ÎN

= fără funcție sintactică de parte de propoziție

= prepoziție simplă cu cazul Ac.

= ajută la formarea complementului de mod în Ac. 

 

SUB

= fără funcție sintactică de parte de propoziție

= prepoziție simplă cu cazul Ac.

= ajută la formarea complementului circumstanțial de loc în Ac. (termen regent adjectivul nouă) 

 

„Când îți dorești ceva, trebuie să lupți chiar ÎMPOTRIVĂ-ți.”
ÎMPOTRIVĂ

= fără funcție sintactică de parte de propoziție

= prepoziție simplă cu cazul G.

= ajută la formarea complementului indirect în D. posesiv (excepție de la G.)

 

„Nimeni nu va reuși să ducă ÎMPREUNĂ CU el minciunile în Templu.”
 ÎMPREUNĂ CU

= fără funcție sintactică de parte de propoziție

= locuțiune prepozițională cu cazul Ac.

= ajută la formarea complementului indirect (sociativ) împreună cu el

 

 „Nu pot să lovesc pe cineva care deja e la pământ, ÎN FAȚA mea!”
ÎN FAȚA

= fără funcție sintactică de parte de propoziție

= locuțiune prepozițională cu cazul G.

= ajută la formarea complementului circumstanțial de loc în Ac. (excepție de la G.)

 

Prepoziții antice

Intrând în compunere cu altă prepoziție, DE ajută de obicei la exprimarea punctului de plecare, PE aduce o nuanță de aproximație, iar PÂNĂ exprimă limita unei extensiuni. În câteva cazuri sensul propoziției compuse este astăzi același cu sensul unuia dintre termenii ei componenți: ÎNSPRE înseamnă același lucru ca SPRE; FĂRĂ DE, învechit și regional, înseamnă FĂRĂ; DE CĂTRE, când introduce un complement de agent, are înțelesul DE.

DINTRU și PRINTRU au aceleași înțelesuri ca ale prepozițiilor DIN și PRIN, față de care apar astăzi ca variante fonetice, obligatorii în unele situații și facultative în altele, după cum ÎNTRU (unul dintre termenii lor componenți) apare ca o variantă a lui ÎN.

O singură prepoziție compusă, potrivit „Formarea cuvintelor în limba română I ” (Fulvia Ciobanu, Finuța Hasan), este formată dintre prepoziție (compusă la rândul ei) și un adverb: FĂRDEMITE (< fără de + mite), cuvânt regional.

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *