Povestea literei O

Povestea literei O
Facebooktwitterlinkedinmail
Odată,
într-o oază oarecare, unde optzeci și opt de oi oacheșe orbecăiau de colo-colo, locuia Ofelia, un copil orb și obedient care ocrotea oile dezorientate. O mătușă îi spusese că o cheamă Ofelia și că părinții ei fuseseră luați ostatici de către ovreii ologi ai împăratului Onix, un om obez și ostil care omora orhideele și care ostraciza omenia oamenilor odihniți. Ofelia își purta singură de grijă. Toată averea ei era o găinușă oranj ce-i oferea câte opt ouă pe zi. Ouăle erau atât de moi și opace în opinia ei, încât de opt ori se oua ouătoarea pe zi.

Zilele treceau greoi, iar ei i se părea că nu va mai veni niciodată momentul când își va cunoaște părinții. Ofelia număra minutele și se întreba „oare ora are ore?”.

Într-o bună zi, când Ofelia se odihnea, se apropie de casă o caleașcă, iar din trăsura opulentă coborî doi oameni: un bărbat și o femeie. Oaspeții tresăriră la vederea Ofeliei, observând-o cu atenție. Apoi femeia, dându-și seama cine e,  alergă spre Ofelia și o îmbrățișă: „Ofelia, eu sunt, draga mea, sunt mama ta!”. Ofelia era așa uimită încât nu a mai putut bolborosi decât: „Oh, de când aștept să vă cunosc!”. Apoi i-a îmbrățișat.

De atunci, când au vrut oamenii să scrie cuvinte care încep cu litera O, au folosit semnul brațelor de la îmbrățișarea mamei sale.

Așa s-a născut litera O.

✏ Iată 5 exerciții de dicție cu litera O:

① Oare un ou ouat tocmai ionic cocoloșea aromele locomobilelor?

② O coropișniță și-un coropișnițoi coropișnițeau la noi pe gunoi. Nu coropișnița coropișnițea pe coropișnițoi, ci coropișnițoiul coropișnițea pe coropișniță.

③ Ornitorincul ornitoricește alți ornitorinci neornitorincizați.

④ Oare ora are ore? Câte ore are ora?

⑤ Ospătarul îi ospătărea pe oaspeții ce se ospătează la ospătăria ospitalieră a lui Ospătărel unde ospătează oștenii.

 

 

Facebooktwitterlinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *