Povestea literei O

Zilele treceau greoi, iar ei i se părea că nu va mai veni niciodată momentul când își va cunoaște părinții. Ofelia număra minutele și se întreba „oare ora are ore?”.

Într-o bună zi, când Ofelia se odihnea, se apropie de casă o caleașcă, iar din trăsura opulentă coborî doi oameni: un bărbat și o femeie. Oaspeții tresăriră la vederea Ofeliei, observând-o cu atenție. Apoi femeia, dându-și seama cine e,  alergă spre Ofelia și o îmbrățișă: „Ofelia, eu sunt, draga mea, sunt mama ta!”. Ofelia era așa uimită încât nu a mai putut bolborosi decât: „Oh, de când aștept să vă cunosc!”. Apoi i-a îmbrățișat.

De atunci, când au vrut oamenii să scrie cuvinte care încep cu litera O, au folosit semnul brațelor de la îmbrățișarea mamei sale.

Așa s-a născut litera O.

✏ Iată 5 exerciții de dicție cu litera O:

① Oare un ou ouat tocmai ionic cocoloșea aromele locomobilelor?

② O coropișniță și-un coropișnițoi coropișnițeau la noi pe gunoi. Nu coropișnița coropișnițea pe coropișnițoi, ci coropișnițoiul coropișnițea pe coropișniță.

③ Ornitorincul ornitoricește alți ornitorinci neornitorincizați.

④ Oare ora are ore? Câte ore are ora?

⑤ Ospătarul îi ospătărea pe oaspeții ce se ospătează la ospătăria ospitalieră a lui Ospătărel unde ospătează oștenii.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.