Pahar cu apă sau pahar de apă?

🚰 „Vreau un pahar cu apă” – o expresie care se aude aproape zilnic în marile orașe ale țării. În mediul rural se pare că lucrurile stau cu totul altfel. Dar se pare că este o expresie pe care nu o întrebuințează niciun popor străin, în limba lui respectivă.

Țăranul român spune „un pahar de apă”, francezii nu zic „un verre de l’eau”, nici germanii nu spun „Glas mit Wasser” etc.

🚰 Întrebuințarea prepoziției „DE” în expresia de mai sus este, așadar, îndreptățită de gândirea general umană, din moment ce așa spune toată lumea. Expresia cea nouă („…cu apă”) se pare a câștigat tot mai mult teren în ultimii ani. Cei care sunt pentru expresia „pahar cu apă” afirmă că e mai clară și mai logică.

❓Oare are cineva dreptul să intervină cu motive de logică, oricât de exacte ar fi ele, pentru a modifica o expresie consacrată de uz❓

🚰 Nimeni nu face apel la logică la fiecare cuvânt pe care îl rostește, și, dacă totuși vorbirea are o oarecare regularitate, aceasta se datorează unei nevoi inconștiente de simetrie și de proporție pe care omul a avut-o întotdeauna. Să presupunem că expresiile „pahar cu apă” și „pahar de apă” ar fi la fel de îndreptățite de uz și că numai avantajele logice pe care le-ar oferi una dintre ele ar trebui să decidă victoria.

Argumentele susținătorilor „paharului CU apă”

• expresia e mai clară decât cealaltă: un pahar de apă ar putea însemna „un pahar făcut din apă”, dar oare o „rochie de bal” înseamnă o „rochie făcută din bal”? „Un metru de stofă” este același lucru cu „un metru făcut din stofă”? Funcția prepoziției „de” în românește nu se mărginește la arătarea materialului din care e făcut un obiect, ci poate arăta scopul, măsura, alte nuanțe etc. Așadar, a pune egal între „un pahar de apă” și „un pahar făcut din apă” este numai pentru amatorii de miticisme ieftine;

• „un pahar de apă” înseamnă  „un pahar pentru apă, dar gol”: acceptând această teorie „un metru de stofă” ar însemna „un metru pentru stofă”, „un vagon de grâu” ar însemna „un vagon pentru grâu” etc. Însuși faptul că pentru a arăta al doilea înțeles al expresiei ea trebuie tradusă, schimbându-l pe „DE” în „PENTRU”, ne arată că limba a avut grijă să creeze două expresii pentru două idei.

Măsură versus obiect

Toate numele de măsuri se construiesc cu prepoziție „DE”: „un kilogram de portocale”, „un centimetru de piele”; nu se poate să nu se zică și „un pahar de apă”. E inadmisibil ca atunci când măsura e mai mare să se zică „DE”, iar când e mai mică să se zică „CU”. 

Desigur, „gurile rele” vor spune că atunci când cerem „un pahar de apă” nu ne gândim la măsură, ci la obiectul „pahar”, pe care îl vrem plin cu apă. Dar dacă apa de care avem nevoie nu ne-ar fi adusă în pahar, ci într-o ceașcă. Am refuza-o oare? Numai dacă vasul care o conține ar avea alte dimensiuni decât paharul. Dacă ar fi fost vorba despre un butoi atunci n-am fi satisfăcuți. Este evident că noi avem nevoie de apă, nu de un pahar, și că acesta servește numai ca să determine măsura lichidului. Fiind MĂSURĂ, nu putem întrebuința altă prepoziție decât „DE”.

🚰Ai băut un PAHAR CU APĂ? Sperăm că nu, pentru că, așa cum am văzut, „pahar cu apă” se poate spune numai dacă avem în vedere obiectul, nu măsura. Deci, dacă cineva bea „un pahar cu apă”, ar trebui – nenorocitul! – să se lase de filologie și să cheme Salvarea înainte de a avea intestinele perforate de cioburile de sticlă”. Dar admițând faptul că un chelner îți aduce „un pahar cu apă” (cum pretinde el), atunci ceea ce bei tu nu este identic cu ceea ce ți-a adus el! (Al. Graur – Puțină gramatică, 1988)

🚰 Cineva ar putea întreba: „Ce pagubă mare ar fi dacă s-ar răspândi asemenea greșeli?”Atunci ar deveni acestea formele corecte, de vreme ce ar fi adoptate de majoritatea populației, și limba n-ar avea nimic de pierdut. Lucrurile stau însă altfel…

🚰 Nu e mare pagubă dacă se introduce în limba curentă un neologism, chiar când există un cuvânt corespunzător băștinaș. Nu se întâmplă, de asemenea, nicio nenorocire dacă se schimbă înțelesul unui cuvânt. Limba nu-și pierde prin aceasta caracterul ei. Dar o schimbare în MORFOLOGIE și, mai ales, în SINTAXĂ e în stare să transforme limba cu totul.

🚰 De vreme ce avem de-a face cu o unitate de măsură, construită cu prepoziția „cu”, vorbitorii, în mod conștient sau inconștient, au început să construiască și celelalte unități de măsură în același fel: kilogram cu cartofi, litru cu vin. Să sperăm că în ritmul acesta nu vom ajunge să spunem „un milion cu lei”.

Așadar, schimbările de genul acesta constituie o pagubă serioasă pentru limbă. Ceea ce determină caracterul unei limbi este GRAMATICA: limba română are multe elemente neolatine în ceea ce privește lexicul, dar e o limbă romanică, poate cea mai romanică, pentru că morfologia și sintaxa ei sunt esențialmente latine.

„Dimineața” - 14.VIII.1922

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.