LIMBA franceză și limba română sau LIMBILE franceză și română?

Astăzi vorbim despre care este varianta corectă:

Limba franceză şi limba română sunt înrudite?

sau 

 Limbile franceză şi română sunt înrudite? 

Un caz aparte de subiect multiplu îl reprezintă cel format din acelaşi substantiv repetat, cum avem în primul enunţ din titlu (limba... şi limba). Faptul este posibil numai dacă substantivul are, de fiecare dată, alt determinant (limba franceză şi limba română). 

O tendinţă foarte activă în limba română actuală, aceea de a nu repeta termenul comun în structurile coordonate, a generat aici o formulare inacceptabilă: Limba română şi franceză sunt înrudite. Rezerva limbii literare este de înţeles, întrucât, deşi cel de-al doilea termen al subiectului multiplu se poate subînţelege, legea acordului nu tolerează, în general, astfel de asocieri (limba… sunt înrudite). Soluţia punerii predicatului la singular (Limba română şi franceză este înrudită) se exclude, de asemenea, întrucât accentuează o absurditate conţinută (= o limbă care este în acelaşi timp şi franceză, şi română şi care „este înrudită” cu ea însăşi). Aceasta înseamnă că pluralitatea subiectului rămâne obligatorie. Ea se poate realiza fie lexical, prin repetare (limba… şi limba), formă veche, mai puţin economicoasă, fie gramatical, prin apariţia substantivului-subiect o singură dată, la plural: 

• Limbile franceză şi română sunt înrudite. 

Ar mai exista o soluţie: Limba română şi cea franceză sunt înrudite. 

Această variantă, care evită repetarea substantivului, este avantajoasă nu numai sub aspect eufonic, ci şi sub cel al economiei de efort, deoarece articolul- pronume „cea” este monosilabic şi neaccentuat. Adăugând că atât claritatea, cât şi gramaticalitatea enunţului sunt păstrate integral, putem spune că formularea cu „cea” este de o corectitudine maximă şi poate cea mai conformă cu spiritul limbii române. Din păcate, ea este alterată de tendinţa actuală de abandonare a articolului-pronume „cel”, „cea” din faţa adjectivelor (omul cel bun > omul bun), în felul acesta, pe o cale mai ocolită, se ajunge la aceeaşi formă agramată menţionată anterior (limba română şi cea franceză > limba română şi franceză). Chiar şi fără acest „accident”, varianta cu „cel”, „cea” prezintă un mare neajuns: ea nu poate fi generalizată, fiind admisă doar când este vorba de atribute adjectivale. Substantivul repetat poate avea însă şi altfel de atribute. Exemplu: Domnul Ionescu şi domnul Popescu au plecat, unde soluţia cu „cel” (Domnul Ionescu şi cel Popescu) nu este posibilă. 

Rămâne, ca rezolvare optimă, varianta cu apariţia substantivului o singură dată, dar la plural (limbile franceză şi română). Păstrând economia de material lingvistic (= nerepetarea), această formulă are şi avantajul clarităţii şi al gramaticalităţii. 

Evoluţia acestei îmbinări ilustrează cât se poate de convingător caracterul homeostatic al sistemului limbii, autoreglarea sa prin acţiunea concomitentă şi contrarie a celor două mari principii care guvernează dinamica limbii: economicitatea şi claritatea. 

A. Limba franceză şi limba română sunt înrudite = clar, logic, dar ne- economicos (= repetare). 

B. Limba franceză şi română sunt înrudite = economicos, dar neclar, agramat. 

C. Limbile franceză şi română sunt înrudite = economicos, clar, logic. (= progres în limbă).

Observaţii: 

1. Asocierea unui plural (limbile) cu nişte atribute la singular, plasate în imediata vecinătate a acestuia, nu este uşor de acceptat pentru o ureche românească. Formula s-a dovedit însă a fi foarte avantajoasă, s-a răspândit rapid şi a creat/va crea cu timpul şi obişnuinţa vorbitorilor. Câteva exemple: 

• Studenţii Ion Munteanu şi Măria Ionescu vor fi reexaminaţi. 
• Judeţele Cluj şi Sălaj sunt învecinate.
• Secolele II şi III au fost decisive pentru populaţia daco-romană. 
• Categoriile de gen şi număr se întâlnesc şi la pronume. 
• Popoarele francez şi român au origine comună. 

2. S-ar putea ca soluţia cu pluralul să fi fost inspirată de un model străin (vezi „les langues roumaine et frangaise”), dar poate fi privită, cum am arătat, şi ca rezultat al dinamicii interne a limbii române. Nu se exclude nici asocierea celor doi factori cauzali: rezolvarea unor căutări interne după un model extern. Oricum, este clar că locul de lansare al acestei inovaţii, pentru română, a fost limba oamenilor instruiţi. Procedeul, fiind logic şi economicos, s-a extins şi la alte categorii de vorbitori şi acest lucru trebuie încurajat. 

3. O situaţie specială apare atunci când substantivul-subiect, repetat, are atribute substantivale genitivale sau posesive. 

a) Camera lui Ion şi camera lui Gheorghe sunt frumoase. 

Variantele care evită repetarea au următoarele particularităţi: 

– Camerele lui Ion şi (a lui) Gheorghe sunt frumoase = exprimare imprecisă, ambiguă. Pluralul (camerele) nu mai exprimă o cantitate precisă, egală cu suma atributelor sale, cum se întâmpla în exemplele de până aici. 

– Camera lui Ion şi a lui Gheorghe sunt frumoase = formulare corectă, precisă, recomandabilă; gramaticalitatea este asigurată de prezenţa articoluluipronume a. 

Dacă nu este vorba de un subiect multiplu, adică cei doi (Ion şi Gheorghe) au o cameră comună, faptul este marcat prin singularul predicatului: Camera lui Ion şi a lui Gheorghe este frumoasă. O exprimare şi mai clară a acestei realităţi se realizează prin renunţarea la „a + lui” din faţa celui de-al doilea atribut: Camera lui Ion şi Gheorghe este frumoasă. 

b) Camera ta şi camera mea sunt curate. 

Exprimarea prescurtată, cu subiectul utilizat o singură dată, la plural, nu este posibilă (camerele ta şi mea). Ar exista o variantă, cu atributul multiplu izolat (Camerele, a mea şi a ta, sunt curate), dar nu se foloseşte decât accidental. 

– Camera mea şi a ta sunt curate = singura formulare care, evitând repetarea substantivului, nu compromite nici claritatea, nici gramaticalitatea. Ca la punctul a), dacă nu este vorba de un subiect multiplu (= cei doi au o cameră comună), predicatul se pune la singular (Camera mea şi a ta este curată). Aici nu mai este permisă renunţarea la „a” în faţa celui de-al doilea atribut (camera mea şi ta). (G. Gruiță – Gramatică normativă)

📕MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

📕CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

🔍🔍🔍 Pentru mai multe capcane lingvistice, accesează categoria:

 CUM E CORECT?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.