Importanța cuvântului pentru copiii mici

Importanța cuvântului pentru copiii mici

🗣 Limbajul poetic și limbajul obiectiv

Un limbaj adecvat informației pe care vrea să o transmită exprimă esențialul, cu alte cuvinte o schemă, o structură „dezbrăcată” de tot ceea ce este contingent sau personal, redusă la generalitate, valabilă pentru toată lumea.

„Din turnul catedralei, scrie un ghid turistic, ai o priveliște minunată a orașului și a câmpiilor din împrejurime.” 

Iată o informație valabilă pentru orice turist. Dar este oare suficientă pentru a sugera că înaintea privitorului se desfășoară acoperișurile albastre și roșii ale orașului, lanurile însorite, culoarele de umbră ale străzilor și scânteierea mișcătoare a automobilelor? Ea nu exprimă albastrul modulat al cerului, care se pierde în cețuri la orizont, iar înspre răsărit se topește în valurile brune ale arăturilor. Ea nu spune că pe obraz se simte căldura soarelui primăvăratic, nici că adierea vântului te înfioară. Urcușul te obosește… cât e de odihnitoare balustrada de piatră pe care te poți rezema! Cine vine aici vine să caute o clipă de răgaz, departe de muncă și de griji…

Ne scăldăm astfel, fără încetare, într-o lume de senzații și de impresii fără număr, care ne vin din afară, din propriul nostru trup și din solicitările de a simți, de a acționa, de a gândi, ivite din întreaga noastră viață până în clipa de față, din trecutul nostru, din planurile noastre de viitor.

A traduce ansamblul acesta de impresii și sentimente în cuvinte este o încercare grea, ce se face pe dibuite și adeseori dezamăgește. Fiecare clipă trăită este un tot cuprinzător și rezultă dintr-o situație total unică. A spune: „Cerul este albastru” înseamnă a trăda „albastrul” deosebit al cerului de „astăzi”, care depinde de starea sănătății mele, de dispoziția în care mă aflu, dintr-o clipă totală a vieții mele.

„Dublura” vorbită care se interpune, limpezită, generalizată, redusă, după efortul analitic, la esența realului, construită cu ajutorul unor cuvinte din care niciunul nu conține totalitatea clipei, „dublura” aceasta traduce realitatea numai după ce – cum scrie Simone de Beauvoir – „a asasinat-o, suprimând dintr-însa tot ceea ce are mai însemnat, și anume, prezența ei.”

 

Trebuie să respectăm și să cultivăm la micuții noștri simțul prezenței inefabile a lumii

 

În această privință, cel mai minunat mijlocitor este poetul. Poemul este „cuvântul” prin care se poate atinge și surprinde ceea ce este individual în relația fiecăruia cu lumea.

 

Sunt cuvintele de fiecare zi, și totuși nu sunt chiar aceleași – Paul Claudel.

Înconjurate de o tăcere fremătătoare, plină de vraja așteptării, ele exprimă ceea ce nu poate se poate comunica; înțelegerea literală are o valoare cu totul relativă, lipsită de farmecul ritmului și sunetelor, și mai cu seamă văduvită de acel misterios acord care înseamnă, pentru fiecare, trezirea unei vibrații personale, mai curând decât un ecou venit din afară.

Această educare, atât de importantă pentru conștientizarea lumii și a propriei persoane, se înscrie într-un ansamblu de viață orientat, înainte de toate, către descoperirea prin simpatie, pornind de la intuiție și prietenie; căci oamenii și copiii învață să cunoască lumea în tot adevărul și frumusețea ei numai cu ajutorul imaginației și al sensibilității.

 

În viața copiilor se cuvine să rezervăm un loc foarte însemnat limbajului poetic și povestirilor

 

🗣 A observa pentru a cunoaște

Observarea vorbirii infantile trebuie să fie sprijinită de cunoașterea trăsăturilor esențiale ale mentalității copilului. Posibilitățile educative depind, desigur, de vârsta copiilor și mai cu seamă de nivelul lor de dezvoltare. De aceea trebuie să observăm cu atenție și să acționăm atunci când ne permite contextul pentru a-l putea ajuta pe copil să se dezvolte.

🗣 Un prim inventar

Într-adevăr, înaintea oricărui exercițiu de vorbire, este indispensabil să se facă inventarul cunoștințelor pe care le au copiii și asta pentru că efortul să fie îndreptat spre însușirea elementelor pe care le ignoră.

Sunt numeroase exercițiile în care se pun pe același plan cuvinte familiare și cuvinte noi, deloc bine definite prin folosire, repetate și mai cu seamă întrebuințate de către toți copiii așa cum se cuvine. Trebuie să observăm limbajul copilului în fiecare clipă, zi de zi. Poate că n-ar fi de prisos să se întocmească un jurnal care să cuprindă termenii sau expresiile greșite folosite sau neadecvate și, din când în când, să se clasifice aceste materiale în serii, extrăgându-se din ele idei pentru „momente educative” ce pot fi introduse într-un exercițiu, de exemplu.

„Vorbele de copil” oferă un interes deosebit. Succesul lor e întotdeauna asigurat; au mai cu seamă căutare acelea în care adulții găsesc un înțeles ascuns pe care copiii nu l-au intenționat. Nouă ni se par mai interesante nu atât cele nostime, cât cele semnificative. Dincolo de zâmbet, adultul perspicace poate surprinde pe viu, prin intermediul unei formule sau expresii neașteptate, multe trăsături ale mentalității infantile. Aceste cuvinte trebuie notate, căci aduc la suprafață câte ceva din adâncimile ființei.

Să nu uităm că nu vom ști niciodată totul cu privire la un copil! Căci „îmbogățirea” limbii se naște din „situațiile” succesive trăite de fiecare. Se întâlnesc elanuri în toate sensurile, progrese în anumite direcții care nu țin seama de nicio logică și care depășesc orice previziune.

 

🗣 Verbalism și sărăcie

„Verbalismul” este, pe drept cuvânt, sperietoarea oricărui părinte conștient; cuvântul nu trebuie învățat de dragul cuvântului, în afara ideii. 

La nivel de grădiniță, să amintim totuși că gustul pentru cuvânt ca material sonor este de fapt al primei trepte a copilăriei, și a porni de la cuvântul–muzică fără corespondență mentală către idee duce tot atât de des la progres ca demersul aparent mai „logic” de la idee, la cuvânt. De aceea, s-ar părea că, la această vârstă, nu trebuie să exagerăm primejdia verbalismului. Bineînțeles că nu trebuie alimentat peste măsură gustul pentru cuvântul–muzică; se cuvine desigur să prezentăm un termen sau o expresie nouă numai într-un context în care sensul să se desprindă cu limpezime și cât mai precis cu putință și să controlăm felul în care le folosesc copiii.

Nu numai „verbalismul” este de temut, ci și „sărăcia vocabularului”; așa cum a fost menționat și mai sus: părinții, mediul educațional și societatea trebuie să-i înzestreze pe copii cu o limbă bogată și nuanțată.

 

Curs de dicție pentru copii

La cursul de dicție pentru copii vom diagnostica și rezolva problemele de dicție cu care copilul dumneavoastră se confruntă. Pe parcursul a patru sesiuni dedicate, personalizate, a câte 30 de minute, trainerii Dicție.ro vor depista particularitățile de rostire ale copilului dumneavoastră și vor propune seturi de exerciții speciale necesare rezolvării acestora.

VINO LA CURS

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *