Îmi PLACE sportul şi muzica sau Îmi PLAC sportul şi muzica? 

Îmi PLACE sportul şi muzica sau Îmi PLAC sportul şi muzica? 

Din păcate, nu numai caracteristicile gramaticale şi semantice ale subiectului multiplu ne întind capcane în realizarea acordului, ci şi anumite trăsături specifice ale verbului-predicat. Unele verbe, ca „a plăcea”, „a conveni”, „a durea” > „a interesa” etc., au, ca predicat, două particularităţi, amândouă cu acelaşi efect pentru acord: nonidentitatea subiectului logic cu cel gramatical şi ordinea P-S (predicat-subiect). Subiectul logic al acestor verbe este de obicei o persoană, de cele mai multe ori vorbitorul sau ascultătorul, reprezentată printr-un pronume neaccentuat care apare, obligatoriu, în faţa verbului, pe tocul subiectului gramatical. În schimb, adevăratul subiect gramatical, eclipsat deja de cel logic, este plasat dezavantajos, după verb, pe locul complementului direct, de care nu se deosebeşte formal şi cu care poate fi uşor confundat. Un subiect multiplu, în condiţiile arătate îşi impune cu greu pluralitatea, de aceea, predicatul apare, de regulă, la singular: 

  • Mă doare capul şi stomacul.
  • Nu mă interesa fizica şi chimia pe vremea aceea.
  • Nu-mi convenea forma şi culoarea maşinii.
  • Mi-e drag cântecul şi jocul.
  • Îmi place sportul şi muzica.
  • Îmi revine cinstea şi plăcuta îndatorire de a anunţa câştigătorul. 

Aceasta nu înseamnă că singularul este aici regula obligatorie, ci doar că gradul de acceptabilitate/toleranţă pentru această „abatere” este destul de mare. Acordul gramatical rămâne nu numai posibil, ci şi recomandabil, mai ales în ocaziile care impun utilizarea limbii literare (îmi plac sportul şi muzica etc). 

 

Observaţii: 

  1. Utilizarea frecventă a singularului poate fi pusă şi pe seama desei apariţii a acestor verbe ca regente impersonale ale unor propoziţii subiective: „îmi place să cânt”; „mi-e drag să-l ascult”; „nu mă interesează dacă vine sau nu”; „nu-mi convine ce faci tu”; „mă doare că nu asculţi sfatul meu” în asemenea construcţii, verbele amintite au o formă unică, fixă – persoana a III-a singular. 
  2. Există şi categorii gramaticale verbale care favorizează singularul, cum este diateza reflexivă. Mai ales reflexivul pasiv, utilizat şi el cu sens impersonal, în faţa unor subordonate subiective, este pus de multe ori la singular şi când are subiect la plural sau subiect multiplu. Faptul este facilitat şi de ordinea P-S (predicat-subiect), predominantă în cazul acestor construcţii: 
  • Se va semnala lapoviţă şi ninsoare.
  • I s-a recomandat odihnă şi tratament medicamentos. 

Sunt formulări obişnuite, curente, ceea ce nu înseamnă ca sunt gramaticale şi acceptabile din punctul de vedere al normei literare. (G. Gruiță – Gramatică normativă)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *