Iată câteva sfaturi utile pentru copiii care vor să inventeze povești. Nu există reguli stricte, dar câteodată și imaginația trebuie controlată pentru a avea un produs final bine conturat.
↘ De ce scrii povestea?
Înainte să te apuci de scris, e bine să te gândești ce vrei să spui cu povestea asta. De ce e importantă pentru tine? Poate că ea conține o întrebare la care cauți răspuns, care te-a frământat un timp și ai vrea să o „înmânezi” personajelor potrivite, care să aibă răspunsuri diferite într-un context imaginat de tine. Asta nu înseamnă că povestea trebuie să vină neapărat cu o rezolvare. Scrierile cu morală sunt și ele valabile, dar e și mai interesant dacă povestea te face să te gândești, în loc să îți închidă orizonturile. Când nu știi de ce scrii povestea, s-ar putea să iasă doar o anecdotă, ceva ce nu reprezintă mai mult decât niște fapte scrise pe o foaie de hârție, ceva ce nu prezintă prea multă adâncime. În orice caz este un exercițiu bun și scrierea fără un scop anume.
↘ Cum începi povestea?
Vei fi tentat să scrii în prima frază când și unde se petrece acțiunea, și e normal, așa gândesc oamenii: de la imaginea de ansamblu la cadrul cu imagine apropiată. Dar dacă scrii o poveste care trebuie citită până la final, e o idee bună să-l intrigi pe cititor încă din primele rânduri. Poți scrie o frază care să-l facă să gândească și să vrea să citească mai departe. Fă-l curios pe cititor. Sau măcar dă-i un indiciu despre atmosfera poveștii: să „miroasă” încă de la început dacă este vorba despre o poveste fantastică sau una de dragoste sau poate una umoristică. Sigur, acest lucru înseamnă să știi ce gen de poveste scrii!
↘ Ce fel de oameni sunt personajele din poveste?
Există o mulțime de modalități de a-ți contura personajele. Și datorită lor, povestea noastră poate funcționa sau nu. Personajele au un rol foarte important în orice scriere. Poți să trișezi și să-l faci personaj principal pe prietenul tău cel mai bun, și atunci ai avea avantajul că îl cunoști, stii despre cine scrii. Dar există și un dezavantaj: s-ar putea să nu-ți dai seama ce este esențial să scrii despre el și ce nu, adică ce contează în poveste și ce este informație inutilă.
Dacă inventezi un personaj, dacă îl creionezi de la zero, ar fi bine să-ți faci o imagine cât mai clară despre el, „să-l vezi” cu ochii minții. Altfel, va fi un personaj „de carton”, adica nu va fi credibil. Unii scriitori inventează personaje pentru a-i „păcăli” pe cititori: cititorul va vedea personajul așa de clar încât s-ar putea să creadă că el chiar a existat! Ca să-ți cunoști personajele, trebuie să-ți răspunzi la niște întrebări: ce vârstă au, ce le place să facă în timpul liber, ce principii au (în ce cred), cum ar reacționa în anumite situații etc.
Trebuie să-ți cunoști personajele în profunzime. Toate personajele din poveste vor avea vocea ta, vocea autorului.
↘ Cum se va desfășura povestea?
Urmărește firul poveștii – vezi ce se întâmplă. Și modifică dacă simți că ceva nu este în regulă: lucruri care deranjează auzul (repetiții, cuvinte pompoase), greșeli gramaticale, litere lipsă, spații în plus, punctuație excesivă, greșeli de logică – de exemplu, contradicții.
↘ Cum ajungi la cea mai bună variantă a poveștii?
E simplu! Recitește textul măcar de trei ori. Nici scriitorilor mari nu le iese din prima. Recitește și repară tot ce oprește povestea din cursul său normal. Apoi, e bine să lași textul o vreme și, când îl recitești a patra oara, să tai din el tot ce ți se pare în plus. Îți dai seama că un detaliu este în plus dacă povestea funcționează și fără.
Cel mai bun sfat util scrisului este să citești cât mai mult. Așa că fuga la bibliotecă!
↘ Exerciții de scriere creativă
Exercițiile de scriere creativă sunt utile copiilor fiindcă îi ajută să se dezvolte din punct de vedere creativ și analitic. Cheia pentru a dezvolta scrierea creativă la copii este de a exersa în fiecare zi, puțin câte puțin.
Iata câteva exerciții distractive de scriere creativă pe care părinții sau cadrele didactice le pot propune copiilor:
►►► Rescrierea trecutului
Trecutul poate fi un subiect fascinant, mai ales pentru copiii mai mari, care știu puțină istorie. Poți porni de la fotografii de epocă sau cărți poștale care prezintă imagini din trecut și de la care să poată compune povestiri.
Astfel, îi poți cere copilului să își imagineze care a fost povestea din spatele fotografiilor, cine au fost personajele, care a fost viața lor de dinainte și de după fotografie, unde este făcută fotografia, când este făcută (în ce anotimp, în ce perioadă sau an), ce emoții sau gânduri exprimă persoanele fotografiate etc. Pentru a putea scrie o astfel de poveste este important să fie atenți la detalii, fiindcă toate ascund informații.
►►► Puterea cuvintelor
Cere copilului să își aducă aminte de situații prin care a trecut sau despre care a auzit, în care cuvintele au fost mult mai importante decât faptele și au schimbat poate chiar și cursul vieții unei persoane. Poate fi vorba și de povești în care anumite cuvinte și vorbe înțelepte au dus la încheierea unui conflict, la aflarea adevărului sau exprimarea emoțiilor. În cazul în care copilul nu a trecut printr-o astfel de întâmplare, poate crea o poveste în întregime fictivă, în care anumite personaje trec prin astfel de situații.
►►► Paginile de dimineață
Acest exercițiu e practicat de scriitori cu succes, zi de zi. Iată cum funcționează:
► păstrează un carnețel și un pix lângă pat;
► imediat ce ai deschis ochii, ia pixul și începe să notezi tot ceea ce îți vine în minte – poate fi vorba despre visul din care tocmai te-ai trezit, o idee nouă pe care o ai în minte sau pur și simplu gândurile ce-ți străbat mintea;
► scrie pentru tine pentru o jumătate de oră.
Acest exercițiu este recomandat și adulților, fiind o modalitate prin care putem să ne punem ordine în gânduri, mai ales dacă avem un stil de viață aglomerat și grăbit.
Portrait of smart schoolgirl making notes in her exercise book
►►► Explică în 100 de cuvinte
Acest exercitiu ajută foarte mult la dezvoltarea gândirii critice. Permite copilului să aleagă un concept sau un subiect despre care nu știe prea multe. Apoi cere-i să se documenteze despre el și să îl explice folosindu-se de maximum 100 de cuvinte. Va fi o mare provocare, însă cu siguranță este un exercițiu distractiv. Poate fi folosit pentru orice materie, ca metodă de învățare sau ca parte a portofoliului copilului.
►►► Propune un titlu
Titlurile cărților sau articolelor, de obicei, sunt astfel gândite încât să atragă atenția. Poate fi vorba de un joc de cuvinte, cuvinte cu simbolistică aparte sau acronime. Propune copilului să găsească alte titluri pentru cărțile citite, pentru diferite imagini sau pentru articole citite pe internet.
►►► Aceeași poveste, altă perspectivă
Poți rescrie o poveste sau o carte din perspectiva unui alt personaj, eventual un personaj secundar, a cărui viață o poți crea și îmbogăți după bunul tău plac. O alta variantă a acestui exercițiu ar fi să transformi un tip de text în altul (de exemplu, o poezie clasică într-o știre sau o tragedie într-o comedie).
↘ Stimularea scrierii creative la copii
Compunerile sunt printre cele mai frecvente teme pentru acasă date copiilor. În timp ce unii copii sunt pasionați de scris și chiar au bloguri sau jurnale în care scriu povești, alții intră în panică doar când aud cuvintele: „Realizați o compunere despre primăvară”. Și unii, și ceilalți pot fi ajutați dacă le sunt oferite idei de compuneri, fie sugerându-le teme despre care să scrie, fie prezentându-le un paragraf de la care vor trebui să pornească pentru a construi o poveste.
►►► Cum ajuți copiii să scrie creativ?
► poți oferi un început de poveste, după care, în 10 rânduri, copilul creează continuarea;
► tu începi o poveste, iar restul membrilor familiei, pe rând, o vor continua cu câte o frază (așa vei implica și familia și copilul va vedea că fiecare are rolul său în acest proces).
↘ Idei de compuneri pentru copii
►►► Scrisoare către personajul preferat din desene animate
Copilul poate să povestească care a fost episodul preferat, când anume a admirat personajul pentru ceea ce a facut și de ce i-ar plăcea să fie prieteni.
ECYDHB Mixed race boy writing in notebook
►►► Ce va face când va fi mare
Un exercițiu de imaginație care poate să îl ajute pe copil să descopere ce îl motivează: spune-i copilului să își descrie viața atunci când va avea 30 de ani, de exemplu. Cum arată casa lui, ce profesie are, ce face în timpul liber? Cu cât se va gândi mai mult la detalii, cu aât va fi mai reușit rezultatul final.
Copilul tău este un reporter care va sta de vorbă cu președintele țării. Ce l-ar întreba? Ce curiozități ar avea copilul despre viața de președinte?
►►► Globul de cristal
Într-o zi, copilul tău se hotărăște să meargă la o persoană care știe să citeasca viitorul folosind un glob de cristal. Ce întrebări ar avea despre viitorul lui și ce răspunsuri va obține?
►►► Lumea animalelor
„Pisica (câinele, papagalul etc) mea are o mulțime de aventuri în timp ce noi lipsim de acasă. În fiecare zi, după ce vin de la școală, îmi povestește ce i s-a întâmplat. Azi am găsit-o tare entuziasmată: își făcuse un nou prieten!…” . Cere-i copilului să continue povestea imaginându-se cum vede lumea din jur animalul său de companie.
►►► Ciocanul de aur sau paharul cu apă
„Avem de ales între un ciocan de aur și un pahar cu apă. Ce am ales și cum am ajuns în situația asta?” Pornind de la această situație în care este nevoit să aleagă între două obiecte total diferite, cel mic va trebui să își imagineze un scenariu cu acțiune și personaje astfel încât să justifice prezența acestora. Ce s-a întâmplat înainte? Ce se va întampla după, în funcție de alegeri?
►►► Felinarul (becul)
„Sunt becul de pe stâlpul din colțul străzii tale și în această noapte am văzut unul dintre cele mai ciudate lucruri…”. A te pune în locul unui obiect precum un bec/felinar de pe stradă este un exercițiu bun de imaginație care se poate dovedi foarte interesant. Câte nu se întâmplă noaptea? Ce mașini trec pe sub lumina ta? Câte persoane observi? Dar animale ale străzii?
►►► Confuzia
„Într-o dimineață m-am trezit în altă cameră decât a mea. Confuz, am privit în jurul meu, am ajuns în fața oglinzii și am rămas înmărmurit: o persoana străină mă privea uimită. Devenisem altcineva!”. Cine era acea persoană, ce căuta în acea cameră și cum a avut loc extraordinara transformare sunt doar câteva fire de poveste pe care le poate urma copilul tău când va continua compunerea.
Aceste idei de începuturi de compuneri sunt utile fiindcă îi ajută pe copii să privească lucrurile și să își imagineze acțiunea în funcție de perspectiva celui care privește, iar acesta poate fi atât un om, cât și un obiect sau animal.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Adaugă comentariu