Etimologia populară: exemple și excepții

↘ Definiție

Etimologia populară este un fenomen lingvistic prin care un neologism sau un nume străin este preluat în limbă într-o formă modificată, așa încât să dea un înțeles în limba respectivă. Cu alte cuvinte, este o greșeală de vocabular generată de asemănarea fonetică dintre termeni.

În „Dicționarul general de științe” se spune că acest fenomen se întâmplă atunci când vorbitorul, care se bazează pe o serie de asemănări sau asocieri superficiale, alătură în mod spotan o formă lexicală (cuvânt) de o alta, față de care nu este întocmai legată din punct de vedere genetic.

↘ Diferențe

Diferența dintre etimologia populară și paronime o constituie faptul că, la paronime, cuvintele care sunt confundate prezintă o pereche și ambele există în DEX; la etimologia populară termenul generat nu apare înregistrat nicăieri, fiind considerat o invenție.

↘ Exemple

• lăcrămație ( DEX face trimitere la reclamație) provine din combinația dintre reclamație și lacrimă și este preferat de unii vorbitori, deoarece este probabil un termen mai sugestiv pentru a exprima starea de spirit a celui care reclamă;
• boliclinică pentru policlinică: este o etimologie populară nepreluată de limba română literară;
• renumerație provine din corelația atât cu a număra, cât și cu a remunera;
• apă chioară vine din latinescul aqua clara/chiara, având traducerea de apă clară/limpede. Adjectivul chioară (fără ochi) nu este utilizat corespunzător în expresii precum: ciorba e apă chioară – explicația se datorează faptului că termenii chioară și chiară se aseamănă și se pot confunda foarte ușor;
• N.B. (nota bene) este tot o structură utilizată greșit, uneori cu sensul de notă bună, traducerea corespunzătoare din latină fiind: Fii atent!/ Ia aminte!;
• conviv este, de asemenea, utilizat greșit. Este corelat greșit cu vivo/vivere (a trăi, a supraviețui), ceea ce explică și traducerea eronată – cel cu care trăiești alături. De fapt, sensul este de comesean;
• „Mai degrabă trece cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăția cerului” – fraza biblică s-a bazat pe o greșeală de transcriere și de traducere a cuvântului cămilă. În varianta originală, referirea se face la camila, din gr. kamilos, având sensul de funie, sfoară. Deci citerea corectă ar fi: „Mai degrabă trece camila/sfoara prin urechile acului…”
• există exemple și în alte limbi, de exemplu limba engleză: cuvântul sparrow-grass (iarba vrabiei) pentru sparanghel (în latină asparagus).

Pentru toate aceste sensuri noi și greșeli, rezultate dintr-o raportare incultă sau superficială la unele cuvinte, în literatura de specialitate se utilizează termenul de malapropisme.

Malapropism vine de la numele unui personaj (Malaprop) din piesa „Rivalii”, scrisă de Richard Sheridan, personaj care avea obiceiul de a folosi cuvintele total nepotrivit, cu alt sens decât cel din contextul respectiv. Acest lucru îl găsim și la Caragiale, care satiriza incultura personajelor (perfecți în loc de prefecți, summum cu sensul de sumă, violentă în loc de violetă etc.)

Se consideră, pentru un lexic coerent și rafinat, că în categoria malapropismelor intră și: a imixtiona, a manageria, insemnificant.