După masă (prânz) începe după-masa

Dacă vrem să numim partea zilei care urmează după ora 12 folosim, se știe, substantivele compuse de genul feminin: după-amiază și după-masă, iar dacă vrem să arătăm că o acțiune exprimată de un verb ce se desfășoară în partea a doua a zilei utilizăm adverbele compuse cu formă identică: după-amiază, după-masă și după-prânz.

Aceste secvențe lingvistice numesc noțiuni temporale și au ca element al compunerii prepoziția DUPĂ, antepusă substantivelor:

AMIAZĂ – „mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului” – de la „amiazăzi” (lat. ad mediam diam);

PRÂNZ – „masă principală care se ia la amiază, dejun, timpul când se ia această masă”;

MASĂ – „mâncarea servită ca dejun;

Substantivele compuse se comportă ca un cuvânt unic, având ca prim termen o parte de vorbire invariabilă, care respinge posibilitatea modificărilor în interiorul formației, la fel ca în cazul vocabulelor simple. De asemenea, un indiciu al unității morfologice și semantice, deci și al compunerii celor două elemente lexicale îl constituie și prezența articolului nehotărât:

• o după-amiază, niște după-amieze, o după-masă, niște după-mese;

Unitatea lexico-gramaticală fiind oglindită de altfel și de flexiunea la sfârșitul cuvântului: după-amiază, după-amiaza, după-amiezei, după-amieze, după-amiezile, după-amiezilor, după-masă, după-masa, după-mesei, după-mese, după-mesele, după-meselor.

S-ar părea că totul este limpede. Este vorba însă de o dificultatea greu de trecut atestată de însăși practica scrierii, căci nu întotdeauna este sesizată unitatea semantică, morfologică și sintactică și nici gradul înaintat de sudură care caracterizează blocurile lexicale analizate. Ca atare, întâlnim texte în care elementele componente sunt scrise fără cratimă, ceea ce este greșit:

• Mi-am pierdut DUPĂ AMIAZA plimbându-mă prin tot parcul.

• Raidul efectuat în DUPĂ AMIAZA zilei de luni ne-a oferit prilejul de a constat că unii lucrează chiar cu hărnicie.

• Ne-am vorbit așa încât eu intru în tura de dimineață și el în cea de DUPĂ MASĂ.

La argumentele aduse până acum în susținerea scrierii cu cratimă între elementele lexicale ale compusului adăugăm și pe acela al imposibilității apariției construcției prepoziționale „în după”, în limba română. Asta înseamnă că DUPĂ și-a pierdut independența gramaticală, nu mai introduce un complement, dându-i valoarea temporală, ci împreună cu substantivul AMIAZĂ realizează o unitate lexicală nouă.

Vom scrie însă separate elementele lexicale DUPĂ AMIAZĂ când avem de-a face cu un substantiv precedat de prepoziție. În acest caz, substantivul AMIAZĂ exprimă concret momentul de mijloc al zilei luat ca reper în măsurarea timpului petrecut ulterior:

• Plăti șoferului și se opri să admire clădirea spectaculoasă, populată la acea oră de DUPĂ AMIAZĂ (nu DUPĂ-AMIAZĂ) de turiști.

De asemenea, sunt greșite grafiile cu cratimă între elementele lexicale în discuție ca și scrierea lor sudată, într-un singur cuvânt, atunci când este vorba de măsurarea timpului sau fixarea momentului, luându-se ca reper miezul zilei, amiaza.

• Aici începea partea confuză a acelei zilei, fiindcă nu mai știu dacă era curând DUPĂ-AMIAZĂ sau înspre seară.

În exemplul de mai sus, adverbul CURÂND, cu sensul de ÎNDATĂ, IMEDIAT, urmat de prepoziția DUPĂ impune în continuarea formulării să se precizeze referința: curând după (ce?) sau (după) amiază (substantiv feminin în acuzativ cu prepoziție) concretizează un reper precis. Mai mult, disjuncția distinge, deși nu cu exactitate, două momente ale după-amiezei: CURÂND DUPĂ AMIAZĂ și SPRE SEARĂ.

• Părinții mei au sosit pe la ora trei DUPĂAMIAZĂ

În formularea „ORA 3 DUPĂ AMIAZĂ” se precizează un moment al zilei: AMIAZA ca reper temporal de la care s-au scurs, până în momentul acțiunii exprimate de forma verbală „au sosit, trei ore” (aproximativ).

Când se află într-o construcție sintactică similară, și secvențele lingvistice DUPĂ MASĂ și DUPĂ PRÂNZ se ortografiază cu blanc (fără cratimă) între elementele lexicale componente.

• În repausul de DUPĂ PRÂNZ (verde), când nimeni nu putea să se odihnească, șeful sforăia la el în birou.

• La prima oră DUPĂ PRÂNZ mi-a scris o scrisoare de dragoste.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.