Dislalia consoanelor C – G – H și L

C – G – H

Dislaliile sunetelor C și G apar mai ales la copiii care prezintă un palat mai înalt. Forma cea mai obișnuită o constituie PARACAPACISMUL, prin înlocuirea sunetelor C cu D și G cu D („Tluj” în loc de „Cluj” sau „dară” în loc de „gară”).

Articulația normală a acestor sunete se realizează prin efectuarea unor exerciții de gimnastică linguală, care urmăresc retragerea limbii în fundul cavității bucale cu vârful în jos. Din această poziție copiii vor încerca să pronunțe în decursul unei expirații sacadate c-c-c-c sau g-g-g-g. 

Adeseori sunetul C se obține cu multă ușurință din sunetul T sau silaba TA. Astfel, în timp ce copiii pronunță T sau TA, cu ajutorul unei spatule sau a degetului arătător vârful limbii va fi apăsat în jos și împins înapoi cu aproximativ 3 cm, transformând treptat sunetul T în CE. Urmând același procedeu se poate obține sunetul G din D.

În cazurile în care sunetul G nu este suficient de sonorizat și se pronunță cu un caracter surd apropiat de C, laringele poate fi ușor agitat cu degetele spre a întări vibrațiile corzilor vocale. 

Diferențierea sunetelor C și G se va face prin pronunțarea lor alternativă (c-g-c-g) în timp ce copilul își controlează vibrațiile laringiene care trebuie să apară odată cu pronunțarea sunetului sonor.

Sunetul H se formează cu partea dorsală a limbii, ceva mai apropiată de palat decât în cazul sunetului C. Copiii vor pronunța cu ușurință acest sunet efectuând exerciții de scurgere lentă a aerului expirat care imită suflarea aerului cald asupra mâinilor înghețate sau aburirea unei oglinzi ori a geamului. Ca în cazul celorlalte sunete, diferențierea consoanelor C, G, H se va face odată cu pronunțarea cuvintelor asemănătoare sub aspect acustic:

  • când-gând
  • cocoși-gogoși
  • coală-goală 
  • crai-grai
  • grapă-crapă 
  • gumă-humă 
  • gol-hol 
  • cal-hal 
  • corn-horn etc.

 

L

Dislaliile sunetului L sunt foarte rare și apar de obicei în cadrul unei dislalii generale, când majoritatea sunetelor sunt afectate. 

În cazurile în care copiii nu reușesc să pronunțe dintr-o dată pe bază de imitație sunetul L, vor fi deprinși ca în cursul unei expirații se efectueze mișcări ritmice de ridicare și coborâre a limbii pronunțând în mod repetat silaba LA (la-la-la) fără întrerupere. Exercițiile pot fi asociate cu o melodie cunoscută copiilor.

În cadrul exercițiilor de dezvoltare a auzului fonematic (VEZI: Educarea și dezvoltarea auzului fonematic) se va urmări diferențierea sunetului L de sunetele R și N apropiate ca loc de formare:

  • lac-rac
  • nume-lume
  • Lică-Rică etc.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Vizualizari : 1077

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *