De ce te pierzi atunci când vorbești unui grup?

Uiți câteva dintre punctele pe care le-ai pregătit în momentul în care începi să vorbești. Devii nervos. Simți un nod în gât. Limba parcă este înnodată. Modul în care vorbești este influențat de grupul/publicul cu care vorbești. Deși abilitatea ta de a vorbi rămâne aceeași, devii nervos vorbind cu unii și rămâi relaxat vorbind cu alții.

Este posibil să te fi confruntat cu unele dintre aceste situații atunci când vorbeai unui grup, participai la discuții de grup, îți prezentai punctul de vedere într-o întâlnire oficială sau te adresai unui public atunci când aveai de ținut o prezentare/un discurs.

🔊 De ce unii parcă se luptă și alții se simt ca peștele în apă?

Ei bine, unii oameni își pierd încrederea atunci când vorbesc în fața unui grup pentru că nu au vorbit suficient în trecut în astfel de situații. Nu au o experiență atât de mare. Nu știu cum să se descurce în situații critice. Acesta este cel mai mare motiv și, pentru că arată atât de simplu și evident, este adesea ratat.

🔊 Studiu-experiment

Experimentul s-a desfășurat în felul următor: o clasă de 30 de studenți aflați în primul an de licență efectuează un exercițiu de vorbire. Exercițiul a fost destul de simplu. Elevii au fost împărțiți în perechi și li s-a cerut să se intervieveze reciproc câteva minute pentru a cunoaște o persoană în profunzime, puncte slabe/forte, hobby-uri etc. După ce au terminat interviurile, elevii au venit în fața clasei unul câte unul și au povestit clasei ce informații au adunat despre partenerul lor. Nu a existat nicio ocazie în care să se prezinte. Oricine putea ridica mâna pentru a se oferi voluntar.

S-a observat că unii elevi s-au oferit voluntari, au mers în față și au vorbit (să zicem, prima categorie). Alții trebuiau să fie împinși de la spate (să zicem, a doua categorie). Și totuși au fost câțiva studenți care s-au prezentat în fața oamenilor după mai multe impulsuri, rugăminți etc. (să zicem, a treia categorie). Prima categorie de studenți, în general, s-a descurcat cel mai bine în vorbire. În cea de-a treia categorie, unii studenți abia au vorbit și unii au citit de pe hârtie maximum un paragraf.

Fiecărui elev care venea în față i s-a cerut să spună dacă a mai experimentat o astfel de experiență în trecut. S-a dovedit că aproape toți elevii din prima categorie au vorbit fie unui public ca acela din experiment, fie au efectuat o altă activitate extrașcolară. Și cei mai ezitanți, cei care se încadrează în a treia categorie, au avut o experiență aproape zero.

🔊 Ce s-a întâmplat în acest caz?

Cei care s-au confruntat mai devreme cu situații inconfortabile identice sau similare s-au simțit mai în largul lor vorbind cu un grup. Cu alte cuvinte, erau mai experimentați în situația cu care se confruntau.

Dacă și elevii din a treia categorie se expun la astfel de situații și ei pot trece la prima categorie. Este vorba despre îmbrățișarea disconfortului și obținerea unei experiențe din ce în ce mai relevante. Capacitatea (sau incapacitatea) de a vorbi nu are nimic de-a face cu vreun factor înnăscut.

🔊 Chiar și timiditatea poate fi inversată

Daniel Coyle, în cartea sa The Talent Code, spunea:

Credem că oamenii sunt timizi nu pentru că nu au abilități sociale, ci pentru că nu le-au practicat suficient. A vorbi la telefon sau a invita pe cineva la o întâlnire este o abilitate care se învață, exact ca la o mișcare de box sau tenis. Cheia este că oamenii trebuie să rămână în acea zonă incomodă, să învețe să tolereze anxietatea. Dacă exersezi, poți ajunge la nivelul dorit.

Oamenii sunt timizi pentru că nu au practicat suficient „ieșirea” din zona de confort, așa cum unii studenți nu s-au antrenat în fața grupurilor mici sau mari în studiul de caz descris mai sus.

🔊 Chiar și abilitățile artistice pot fi dobândite

Cei care nu pot desena cred că fie trebuie să ai un talent înnăscut pentru asta, fie nu, și dacă nu, atunci nu poți desena. Carol Dweck, în cartea ei Mindset, povestește cât de mult oamenii și-au îmbunătățit abilitățile de desen după ce au urmat un curs de cinci zile. Desigur, oamenii nu au devenit DaVinci după 5 zile, dar ar putea deveni extrem de talentați dacă i-ar pasiona acest lucru și dacă l-ar face constant.

Oamenii nu pot desena pentru că nu au exersat suficient desenul, așa cum unii studenți nu au exersat vorbitul în fața grupurilor mici sau mari.

🔊 Ce trebuie să faci pentru a vorbi cu încredere într-un grup sau întrunire?

 Îmbrățișează disconfortul. Obține mai multă experiență

Soluția este simplă – obține mai multă experiență făcând lucrurile de care te temi. Rugăciunile nu vor funcționa. Respirația profundă nu va funcționa, decât pentru relaxare. Vizualizarea ta vorbind ca Barrack Obama nu va funcționa. Toate aceste metode vor dispărea când vei rosti primul cuvânt.

Intensifică treptat. Începe să vorbești grupurilor mici înainte de a te adresa unui public de 50-100 de oameni. Începe cu propoziții scurte, informații utile și crește treptat. Acesta este modul în care începi acest proces.

Când încerci lucruri pe care nu le-ai încercat până acum sau nu le-ai făcut constant, vei face greșeli. Nu te teme de greșeli. Nimeni nu a învățat vreodată o nouă abilitate fără să facă greșeli, iar vorbirea nu face excepție. Dar învață din greșeli. Și exersează mai întâi printre prieteni, nu în situații cu miză mare, cum ar fi o prezentare critică sau o afacere.

Majoritatea, cu toate acestea, evită disconfortul și rămân la ceea ce fac de ani de zile. Cu practică și îmbunătățiri, ceea ce a fost cândva inconfortabil va deveni noul confortabil.

 Pregătește-te bine

Dacă nu ești pregătit pentru vorbire, acest lucru va înrăutăți situația.

Pregătirea este partea mai ușoară. Este 100% în mâna ta. Deci, pregătește-te bine și dă-ți cea mai bună șansă de a livra cel mai bun și mai eficient mesaj. Nu face din pregătire/exersaresă devină cel mai mare blocaj.

Afișează-te încrezător chiar dacă nu ești

Să pari încrezător chiar dacă nu ești. Într-o sesiune ulterioară cu grupul (experimentul de mai sus), studenții au fost întrebați dacă se simt nervoși când vorbesc în prezența altor 30 de persoane. Multe mâini s-au ridicat. Ceea ce a fost surprinzător a fost că până și fata care părea cea mai încrezătoare a ridicat mâna.

Un alt exemplu îl reprezintă feedback-urile unor vorbitori destul de buni:

Eram atât de nervos. Tremuram.

Am uitat ce să spun la un slide.

M-am împiedicat de cuvintele mele.

Mi-am pierdut total locul.

Dar nimeni din public nu a văzut aceste greșeli. Unii numesc acest fenomen și „efectul luminii reflectoarelor”, ceea ce înseamnă că oamenii supraestimează cât de mult observă alții acțiunile lor.

🔊 Concluzie

Dacă te simți nervos în timp ce vorbești unui grup sau faci o prezentare, menține-ți calmul și arată-te încrezători, deoarece alții probabil că nici măcar nu observă nervozitatea sau micile greșelile. Dar dacă te suprasoliciți mental, dacă te gândești încontinuu la modul în care ceilalți din cameră îți observă fiecare mișcare, fiecare greșeală și fiecare semn de nervozitate, probabil că vei face o greșeală care va fi observată de toți.