Cuvinte românești călătoare

Cuvinte românești călătoare

S-a discutat adesea și se mai discută încă despre cuvintele pe care le-am împrumutat din alte limbi și câteodată se nesocotește faptul că, fiind în permanent contact între ele, e normal ca popoarele să ia unele de la altele nu numai modelele pentru obiecte și activități, ci și numele cu care acestea sunt cunoscute.

Dar se pune întrebarea: numai românii au luat de la alții, nu și invers? Adevărul este că de acest al doilea aspect al relațiilor noastre internaționale ne-am ocupat mai puțin. Ce e drept, au fost semnalate cuvinte bulgărești de origine românească (căruța, masă și altele), iar unii cercetători au făcut niște studii cândva în ceea ce privește urmele lăsate de trecerea păstorilor români prin Moravia. Și în ucraineană s-au găsit cuvinte românești. Dar în general puțini au fost specialiștii care au dat atenție acestui fel de studii.

Într-un studiu bulgar găsim elemente pe care româna le păstrează probabil din substratul dacic, ca „barză”, „buze”, cum și altele care până acum nu sunt complet lămurite din punct de vedere al originii, dar sunt sigur vechi în română, de exemplu „ciutură”, „rață”, „urdă”. Sunt, bineînțeles, și cuvinte de origine latină: kiptar (pieptar), fărculiță (furculiță).

Lucru curios, găsim în studiul citat cuvinte care în românește sunt de origine slavă, dar bulgara literară nu le cunoaște, iar în dialecte au fost luate de la noi: „prispă”, „curcă”. Acesta din urmă este cu atât mai interesant, cu cât la noi vine probabil din bulgărește, dar în bulgară nu mai apare decât ca împrumut de la noi.

Într-un articol mai vechi se arată că unele nume de familie rusești sunt formate după model românesc: Radulov, Savulov, Sandulov, Kazakulov, Grekulov. În aceste nume, elementul „-ul” este articolul românesc „-ul”, la care se adaugă sufixul „-esc”, ajungându-se astfel la nume ca Rădulescu, Săvulescu etc. În rusește s-a pornit de la baza românească, dar s-a înlocuit „-escu” cu sufixul rusesc „-ov”.

Încetul cu încetul, se fac cunoscute elemente ale limbii române și mai departe de granițele noastre. În marile dicționare franceze au început să se introducă termeni din folclorul romaâesc: „colindă”, „doină”. Astfel română va contribui și ea la formarea inventarului lexical al limbii unice a vorbitorului.

📕MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

📕CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

🔍🔍🔍 Pentru mai multe capcane lingvistice, accesează categoria:

 CUM E CORECT?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *