Curiozități lingvistice: propozițiile auto-referențiale

Curiozități lingvistice: propozițiile auto-referențiale
Facebooktwitterlinkedinmail

Limba română, pe lângă regulile gramaticale, este plină de mistere, povești ascunse în spatele cuvintelor și curiozități. Iată câteva dintre ele:

Lasând la o parte criteriile deja cunoscute, enunțurile se mai pot împărți în două categorii:

  • enunțuri hetero-referențiale
  • enunțuri auto-referențiale

Enunțurile hetero-referențiale se referă la orice altceva decât la ele însele. De exemplu: „Cerul este înnorat” sau „Zăpada se topește” sau „Pisica se spală”; sunt enunțuri hetero-referențiale pentru că nu se referă la enunțuri, ci la cer, zăpadă, pisică.

Enunțurile auto-referențiale nu se referă la nimic altceva decât la ele însele. Ele stau la baza multor paradoxuri și au fost discutate chiar și de către matematicieni.

 

Exemple:

👉 Enunțul conține patru cuvinte.

👉 Propoziția pe care o citiți numără cincizeci și una de litere.

👉 Propoziția pe care tocmai o citiți acum numără nu mai puțin de șaptezeci și cinci de litere.

👉 În acest enunț cuvântul ÎN apare de două ori, cuvântul ACEST apare de două ori, cuvântul ENUNȚ apare de două ori, cuvântul CUVÂNTUL apare de treisprezece ori, cuvântul APARE apare de treisprezece ori, cuvântul DE apare de treisprezece ori, cuvântul ORI apare de treisprezece ori, cuvântul DOUĂ apare de șapte ori, cuvântul ȘAPTE apare de două ori, cuvântul TREISPREZECE apare de cinci ori, cuvântul CINCI apare de două ori, iar cuvântul IAR apare de două ori.

👉 Această propoziţie cuprinde un adjectiv, şase substantive, un verb,cinci numerale şi o conjuncţie.

 

Fiecare dintre propoziții pot fi catalogate ca fiind adevărate sau false în funcție de raportul de concordanță sau de neconcordanță dintre ceea ce spun despre ele însele și modul în care sunt construite. Valoarea de adevăr a propozițiilor este pur contextuală.

Facebooktwitterlinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *