Cum e corect? Petec sau petic?

Am făcut pană la mașină, zilele trecute. Merg la vulcanizare și domnul de acolo mă întreabă: – Vreți petec sau șnur?

Se referea, desigur, la modalitățile prin care poate fi reparat un cauciuc spart.

Mai că mă bulversase și pe mine. Așa de natural mi se părea că sună petec, încât i-am răspuns.

– Care-i mai bun?

– Petecul!

-Din ăla să fie.

Numai că eu știam că se spune petic. Și am căutat ca să fiu sigur și acum vă spun și vouă. Corect este petic, nicidecum petec.

PÉTIC, petice, s. n. 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ◊ Expr. Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, se spune despre două persoane asociate care au aceleași cusururi. (A nu se mai ține) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrențuite. A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi. 2. Suprafață mică de teren (cultivabil). 3. P. anal. Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul). Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [Var.: pétec s. n.] – Cf.lat.pittacium.

Numai petice de bucurie să aveți!