Cratima, acest minus care aduce un plus când îl scrii corect

„-Cf frumoas-o?
-Nu prea bine. Citesc niște minusuri în plus.
-Cine tea vorbit până acum, nu tea vorbit așa de bine.
-M-am auzit vorbită și m-am văzut scrisă mai bine decât o faci tu!
-Băi limb-o, da pretențioas-ă tea mai făcut dacii și romanii. Erau cam demodați. Habar nau!”

Tot mai multe exemple de folosire greșită a acestui semn o putem vedea mai ales pe rețelele sociale, unde întâlnim destul de des structuri precum: „Ce faci frumoas-o?”, „M-ai vreau”, „Nam bani”, sau „Cum de teai dus la cinema?”. Dar ce reprezintă acest semn?

Ce este cratima?

Cratima, conform DEX, este un semn grafic ca liniuță orizontală („ – ”) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună sau pentru a despărți cuvintele în silabe. Cuvântul „cratimă” provine din limba greacă: κράτημα (acțiunea de a ține).

Ce rol are cratima?

• Leagă două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună/leagă două sau mai multe părți de vorbire diferite: „Știam c-ai plecat” (conjuncția „că” + verb auxiliar), „Cred că-i bolnav (conjuncția „că” + verbul „a fi”), „Nu l-am găsit acasă” (pronume + verb auxiliar), „după-amiază”, „sud-vest”, „locotenent-colonel”, „Plânsu-mi-te-ai”;
• Leagă construcțiile repetitive (interjecții) și construcțiile formate din cuvinte care seamănă între ele: „bla-bla”, „cioc-cioc-cioc”, „talmeș-balmeș”, „tura-vura”, „hodoronc-tronc”;
• Leagă numeralele care indică o aproximare: „trei-patru zile”, „cinci-șase luni”;
• Evită hiatul: „E mult de-atunci”, „De-acum voi fi atent”;
• Menține, prin reducerea numărului de silabe, ritmul și măsura în poezie: „…gândul meu în zboru-i străbate orizontul”, „Și cât de viu s-aprinde el…”;
• Marchează un dialog într-un text;
• Departe cuvintele în silabe la final de rând: „pri-mă-va-ră”. Cuvântul poate fi și la mijlocul propoziției și despărțirea lui în silabe va accentua o emoție, o impresie: „Dar așa ceva este im-po-si-bil, draga mea!”;

Exemple din mass-media:

• „Lăsa-ți, domnule, să vadă cum e aici!” (Antena 1, 2008): se confundă desinența verbală „-ți” (persoana a 2-a plural) cu forma neaccentuată a pronumelui personal (persoana a 2-a singular). Varianta corectă: „Lăsați, domnule, să vadă cum e aici!”. Pentru a evita greșeala, trebuie să stablim dacă este verb sau pronume. Putem avea aceeași construcție, dar cu sensuri diferite: „Puneți toți lucrurile la locul lor!” și „Pune-ți pofta în cui”;
• „Îmi pare rău că nu sau căsătorit.” (Kanal D, 2011): confundarea structurilor „s-au” (reflexiv –s, urmat de un verb la modul indicativ) și „sau” (conjuncție disjunctivă). Pentru a evita greșeala, vom spune „ori” în loc de „sau” și vom observa dacă propoziția va avea același sens. În exemplul de mai sus „ori” nu are sens, deci varianta corectă este: „Îmi pare rău că nu s-au căsătorit.”;
• Structuri precum : „proces verbal”, „câine lup”. Gradul de sudură a unor cuvinte compuse este mai mare, de aceea vom scrie cuvintele următoare legat: „bunăvoință”, „deochi”, „fărădelege”, „untdelemn”. Iar când gradul de sudură este mai mic, vom folosi cratima: „proces-verbal”, „câine-lup”, „cuvânt-cheie”, „situație-limită”, „cafea-filtru”, „mamă-surogat”, „oraș-stațiune”;
• „Prim ministru al României” (TVR 1, 2009): multe substantive care denumesc funcții se scriu cu cratimă. Cele mai multe conțin două substantive „șef” și „prim”: „economist-șef”, „redactor-șef”, „prim-balerină”, „prim-ministru”, „prim-vicepreședinte”, „viceprim-ministru”. ATENȚIE: în compusele cu „prim” se articulează al doilea element: „prim-ministrul”, „prim-miniștrii”. Și în cazul abrevierilor se folosește cratima. Nu se scriu cu cratimă denumirile de funcție ce conțin adjectivul „principal” și „general”: „comisar principal”, „director general”;
• „Primăvara vine cu job-uri” (TVR 2, 2011): cratima se folosește, conform DOOM², pentru cuvintele a căror literă finală nu prezintă concordanță între scriere și pronunțare. Articolul hotărât sau desinența de plural se va face prin cratimă: „show-ul”, „whisky-uri”, „Bruxelles-ul”, „site-uri” (pentru că „e” nu se pronunță). În cazul neologismelor adaptate care se termină în litere care aparțin alfabetului limbii române, pronunțate ca în limba română, cratima nu se mai folosește: „joburi”, „joggingul”, „trenduri”, „boarduri”. Cuvintele care se termină în „y”, acesta dispare și devine „i”: „dandism” (dandy + ism) sau „derby”: „derby-ul/derbiul”; (sursa: cna.ro)

A folosi corect cratima implică o mică analiză gramaticală și semantică a unei structuri. Uneori greșelile se fac din cauză că structurile se pronunță la fel. Cu anumite reguli, se poate evita foarte ușor scrierea greșită și cratima poate fi pusă cu încredere la locul ei.

Citește și „Virgula, cel mai controversat semn”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.