Cele mai importante sufixe cu care se formează diminutive românești de la nume de persoane

Iată cele mai importante sufixe cu care se formează diminutive românești de la nume de persoane: 

• -aș (după sunete muiate, și „-eș”), de exemplu Andreiaș, Dumitraș (mai mult ca nume de familie), Gheorghieș, Ionaș, Mateiaș, Niculăieș, Păvălaș, Victoraș. Feminine cu sufixul „-așa” nu există (Bălașa e format cu sufixul „-a” de la Bălaș, și în rusește, nume ca Duneașa de la Dunea).
• -el: Costel, Florinel, Ionel, Marinel, Săndel. Feminin nu are (apare acum Ionela, dar format cu „-a” de la Ionel, iar Marinela e împrumutat gata făcut)
• -ica: Angelica (recent, împrumutat), Florica, Ionica, Marica, Rodica, Vasilica. Annika se găsește în greacă, dar sufixul e românesc.
• -ică: Costică, Dumitrică, Georgică (și Gică), Ionică (și Nică), Marinică, Mitică, Petrică, Vasilică; cu dezvoltarea „-ul-”: Mirciulică, Radulică etc.
• -ișoara: Anișoara, Mițisoara;
• -ișor: Ghițișor, Petrișor.
• -ița: Anița, Gheorghița, Luxița, Marița (și în bulgară și în greacă), Rădița, Săndița, Victorița. În grecește găsim diminutive ca Annița, Malița (de la kalos – „frumos”), Kiriakița, Marița, Zoița, dar sufixul e slav.
• -iță: Chimiță (de la Achim), Chiriță (de la Chiru), Gheorghiță, Ioniță (și Niță), Mihăiță, Niculiță, Vasiliță. Nu există un sufix „-ițu”, de altfel nici la substantivele comune („-iț” apare numai regional, în poezie, de exemplu „păuniț”)
• -oara (e de fapt același cu „-ișoara): în Mărioara (care se găsește și în grecește); „-oară” a fost înlocuit cu „-ișoară”, „-ușoară” și la substantivele comune. Nici masculinul „-or” nu mai există, fiind înlocuit cu „-ișor”, „-ușor”.
• -uca: Irinuca, Măriuca;
• -ucu: Răducu, Sănducu;
• -uică: Fănuică, Răduică (folosite ca nume de familie);
• -uș: Mitruș, Petruș;
• -ușor (e de fapt o variantă a lui „-ișor”, după anumite sunete): Nicușor;
• -uț: Mitruț, Petruț, Vlăduț;
• -uța: Anuța, Ilenuța, Măriuța;
• -uță: Goguță, Nicuță. Păvăluță;
• -uțu: Goguțu (și Guțu), Iorguțu, Răduțu.

Există și nume cu două sufixe și chiar cu mai multe: Cost-ic-uță, Cost-el-uș, An-ic-uța, Nuș-ic-uța etc. După cum se vede, din Elena nu am mai rămas decât consoana „n”. Se poate merge și mai departe, în așa fel încât din numele oficial nu mai rămâne nimic, de exemplu de la „Constantin” (prin fazele intermediare Costică, Costicuță etc.) se ajunge la „Țușică”. În asemenea cazuri sufixul ajunge să joace el singur rol de nume, de exemplu „Ina”, „Ica”, „Eta”, „Uța” (masculine de la acest tip nu s-au găsit). Deoarece sufixul se adaugă la mai multe nume, este imposibil să spunem, fără informații suplimentare, cărui nume îi corespunde un hipocoristic diminutiv de felul lui „Ica” (Florica, Valerica etc.), și chiar când se păstrează o consoană din numele oficial, de exemplu „Nuța” poate fi de la „Anuța”, „Lenuța” și, de asemenea, de la „Marina”, „Stelina” etc.

Unele masculine sunt formate de la feminine, de exemplu: Viorel de la Viorica și, probabil, Domnel de la Domnica. Aurică ar putea fi format după Aurica, dar, de asemenea, după Aurel, care nu e diminutiv, ci provine din lat. Aurelius. Există apoi formații masculine folosite pentru feminin: Catrinel, Irinel, Tănțel; Măriuș, Mariorel; Mițișor, Fănișor, Didinel. 

După cum s-a putut vedea și până aici, de la numele frecvente se folosesc adesea foarte multe hipocoristice și diminutive, ceea ce permite diferențierea persoanelor, deși nu se folosesc foarte multe nume oficiale. Pentru exemplificare, iată o listă a derivatelor de la câteva nume mai răspândite, împreună cu unele variante regionale sau de origine străină:

Constantin: Costandin, Costan, Costandache, Costin, Codin, Costache, Costică, Tache, Tică, Costa, Costea, Costel, Coti, Cocea, Conea, Dinu, Dincă, Dincu, Dinicu.

Dumitru: Dimitrie, Demetru, Dumitrache, Dumitrică, Dumitraș, Dumitrașcu, Duma, Ducea, Mitru, Mitrea, Mitrache, Mitache, Mitrică, Mitică, Trică, Mitriță, Triță, Mitran, Mitu, Miti, Mitea, Medrea, Matache (acesta folosit și pentru „Stamate”).

Ecaterina: Caterina, Catrina, Catrinel, Catinca, Tinca, Tincuța, Cati, Catița, Catiușa, Catalin, Kitty.

Elena: Elenca, Ileana, Lena, Leana, Leanca, Lenuța, Lența, Lenuș, Ilenuța, Lina, Linica, Ilinca, Leni, Lili, Hélèn, Hellen, Ilona.

Elisabeta: Elisaveta, Lisabeta, Lisaveta, Eliza, Liza, Lizi, Lizica, Lizuca, Ilisafta, Safta, Saveta, Veta.

Gheorghe: Gheorghiță, Ghiță, Gheorghieș, George, Georgică, Gică, Georgel, Giurgiu, Gogu, Goguțu, Guțu, Goguță, Guță, Iorgu, Iorga, Iordache, Ghica, Jorj.

Ion: Ioan, Ionel, Ionică, Ionuț, Ionaș, Ionașcu, Iani, Iancu, Ene, Enache, Enacache, Enuță, Enciu, Onu, Oană, Onea, Onuț, Nelu, Nică, Nuțu, Nuță, Nache, Ivan, Iovan, János, Johan, Hans, Hanes, Jean, Jeannot, Johnny.

Maria: Măria, Mărioara, Mariorel, Măriuș, Mioara, Marica, Maricica, Măriuca, Măriuța, Marița, Rița, Marițica, Mița, Mițu, Mițișor, Mariana, Marieta, Mara, Marghioala, Marișca, Marușca, Marì, Màri, Meri, Merișor, Mașa, Mașenca.

Mihai: Miai, Mihăiță, Mihail, Mihăilă, Mihale, Mihalcea, Mihalache, Lache, Mihalașcu, Mială, Mielul, Mihnea, Mihoc, Mioc, Mihu, Miu, Mișu, Mișa, Mișca, Michel (pronunțat mìhel), Michel (pronunțat mișèl), Micky.

Niculae: Niculae, Niculăița, Nicolaie, Nae, Nicolai, Neculai, Neculuță, Necula, Neculce, Neculache, Lache, Nicola, Nicoară, Nicu, Nică, Nicuță, Nicușor, Laie, Niculiță, Culiță, Culai, Colea, Coliu, Miclăuș, Miclău, Micle, Nick, Nicky.

Teodor: Theodor, Tudor, Toader, Toderiță, Tudorică, Rică, Tudorel, Dorel, Doru, Tudorache, Dorache, Rache, Tudorașcu, Toderașu, Rașcu, Tudoran, Todie, Dicu, Toduță, Feodor, Fedia, Fedco.