Ce impact aveau în trecut numele de meserii și de situații sociale?

Poate că vei fi surprins/ă să afli că în trecut numele de familie nu erau atât de fixe, ba mai mult, nu exista nicio piedică legală pentru cineva care voia să-și schimbe numele. Tot ce trebuia să facă cel care intenționa să-și schimbe numele era să-și roage cunoscuții să folosească numele cel nou.

Rămânem tot în trecut. Meseriașii erau destul de rari, la fel ca acum. Se obișnuia ca la numele de botez să se adauge și numele meseriei, suficient pentru a se putea identifica persoana astfel denumită. Chiar dacă meseria nu se moștenește de fiecare dată, în multe cazuri numele de meserie s-a moștenit ca nume de familie.

Iată câteva exemple din diferite limbi străine:

• germ. Fischer – pescar
• germ. Pelzer – blănar
• germ. Schäfer – oier
• germ. Schmidt – fierar
• germ. Wagner – căruțaș
• germ. Weber – țesător
• magh. Dobos – toboșar
• magh. Fazekas – olar
• magh. Kerekes – rotar
• magh. Szücs – cojocar

Exemple din limba română:

• Ciubotaru, Cizmaru, Fieraru, Moraru, Olaru, Rotaru etc.
• Barabanciu – „cel care bate barabana” (adică darabana – toba)
• Birtașu, Boiangiu, Braharu, Buzagiu – cu înțelesul de „bragagiu”
• Calangiu – „spoitor”
• Cișmigiu – „care face cișmele”
• Covàliu – „fierar”
• Mindirigiu – „care face mindire” (saltele de paie)
• Păcuraru – „cioban”
• Sabău – „croitor”

Exemplele de mai sus sunt mai puțin clare asta fie din cauza faptului că anumite meserii nu se mai practică, fie pentru că au căpătat alt nume.

O altă situație ciudată o reprezintă copiii abandonați. Când erau găsiți, deoarece familia lor nu era cunoscută, trebuia să li se inventeze un nume de familie – nume care adesea trăda situația socială a purtătorilor.

Exemple:

• în românește avem Aflatu, Lepădatu
• în franțuzește se cunosc nume ca Trouvé – „găsit” sau Champi (derivat de la champ – „câmp”)
• în rusește Nahodka 
• în bulgărește Naiden

Mulți copii abandonați luau ori numele zilei sau al lunii în care erau găsiți (germ. Freitag – „vineri”, fr. Janvier – „ianuarie”), ori numele locului unde erau găsiți (dacă era găsit lângă gratiile de la intrarea într-un spital/azil i se spunea Desbarreaux – „de la gratii” etc.), ori de la împrejurările care au determinat părăsirea copilului.

În România, de obicei, se dădea copilului un nume de botez în legătură cu sărbătoarea religioasă în timpul căreia a fost găsit, apoi numele se repeta, servind și ca nume de familie: Ion Ion.

Pentru a se diferenția de aceste cazuri și a demonstra că nu sunt copii găsiți, cei care aveau numele și prenumele identice adăugau la mijloc și inițiala tatălui: Ion P. Ion.

📕MANUALUL DE DICȚIE „ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI” POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

📕CARTEA „613 GREȘELI GRAMATICALE” POATE FI CUMPĂRATĂ ACCESÂND ACEST LINK.

Dacă vă doriți o comunicare corectă și îngrijită în limba română, încercați să țineți cont de sfaturile de mai sus.

🔍🔍🔍 Pentru mai multe capcane lingvistice, accesează categoria:

 CUM E CORECT?

Foto: Pexels

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.