Carmen Ivanov: „Pun un diagnostic al vorbitorului în 60 de secunde”

Cine este Carmen Ivanov, în afară de cea mai bună profesoară de dicție din România?

R: Este jurnalist. Carmen Ivanov este jurnalist de radio și de televiziune și din când în când, jurnalist online. Pentru că, atât radioul, cât și televiziunea, au o componentă online în zilele noastre.

În ce măsură te-a ajutat jurnalismul în activitatea ta principală, adică cursurile de dicție?

R: Cele două domenii sunt strâns legate între ele. Nu poți face radio fără să ai o dicție bună și nici nu poți să prezinți știri la TV fără să ai această calitate (o dicție bună). Atunci când ai, ani de zile, de-a face cu sunete și voci, iar în paralel studiezi în profunzime procesul uman de fonație, este evident că rezultatul nu poate să fie altul decât excelența în acel domeniu.

Cât de greu este să îți dai seama de problemele cursanților tăi?

R: În prezent, pot pune un diagnostic după 60 de secunde de audiere a unui cursant, dar asta se întâmplă pentru că, probabil în ultimii zece ani, am întâlnit toate tipologiile de vorbitori cu diverse probleme de dicție. Am instruit peste 2000 de oameni pe zona de dicție și de voice over, așa că îmi este destul de ușor să detectez foarte rapid care sunt problemele cursanților mei.

Ai avut vreodată cursanți care aveau o problemă iremediabilă?

R: Nu există oameni care să aibă o problemă ce nu poate fi rezolvată, singurul impediment al acestora este lipsa de voință. Chiar dacă declarativ își doresc să-și rezolve problemele de dicție, unii dintre ei nu muncesc îndeajuns de mult pentru a rezolva respectiva problemă, așa că rezultatele în aceste cazuri vin cu întârziere. O dicție bună trebuie întreținută, așa că un vorbitor de performanță trebuie să facă mereu exerciții de dicție. Desigur, au existat câteva cazuri nefericite, în care cursanții aveau probleme fizice la nivelul maxilarului, iar în aceste cazuri corectarea vorbirii nu mai ține de dicție.

Cum reacționezi atunci când auzi pe cineva la televizor care vorbește greșit?

În general, zâmbesc. În particular, sunt cazuri în care nu mă pot opri din râs. Și doar câteodată îi mai corectez, deși știu că ei nu mă aud. Încerc să fac cât mai rar observații din fața televizorului pentru că sunt conștientă că devin deranjante aceste comentarii pentru cei care se află în prejma mea mereu.

Ce ar trebui să facă un jurnalist de radio sau de TV care se află la început de drum, pentru a ajunge pe post?

Pe lângă faptul că trebuie să stăpânească foarte bine domeniul pe care vrea să se specializeze: social, sport, economic, politic, eveniment și așa mai departe, trebuie să aibă, desigur, o dicție impecabilă, o pronunție îngrijită și o intonație care să se potrivească cu tipul de jurnal pe care ar vrea să îl prezinte.

Ce părere crezi că au studenții tăi despre tine?

Eu sper că au o părere foarte bună pentru că, în fiecare caz în parte, m-am străduit să le ofer întregul meu sprijin și să le personalizez lecțiile de dicție în funcție de nevoile fiecăruia. Rezultatele se văd pentru că mulți dintre foștii mei studenți sunt acum pe post la diverse radiouri și televiziuni, iar mulți dintre studenții actuali au ajuns la cursurile mele, în urma recomandărilor foștilor studenți.

Cum ți-a venit ideea să publici un manual de dicție?

În România nu exista nicio astfel de carte, așa că toți cursanții mei au fost destul de fericiți după lansarea manualului că nu mai învățau de pe foi volante și aveau toate materialele într-un singur loc. Și când spun cursanții mei, nu mă refer la studenții Școlii de Televiziune Tudor Vornicu, ci și la jurnaliștii, avocații, oamenii de PR, politicienii sau preoții cu care am lucrat pe zona de dicție individuală.

Manualul de dicție Șase sași în șase saci poate fi cumpărat accesând acest link.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.