Care sunt semivocalele în limba română

Care sunt semivocalele în limba română

Alfabetul limbii române este format, după cum am învățat la școală, din consoane și vocale. Acesta conține șapte vocale după cum urmează: a, e, i, o, u, ă, î.

Unele dintre vocalele din limba română pot deveni semivocale – adică sunete mai scurte care formează un diftong sau un triftong împreună cu alte vocale.

În limba română există patru vocale care pot să devină semivocale:

  • i – exemple: iarbă, fier, ciorbă
  • u – exemple: nouă,
  • e – exemple: verdeață
  • o – exemple: soare, doare

Pentru a depista o semivocală este suficient să despărțim cuvântul în silabe. Dacă într-o silabă avem două vocale – una dintre acestea (cea mai scurtă) devine semivocală. Exemplu: dimineață – silabisim: di-mi-nea-ță – în silaba „nea” avem semivocala e alături de vocala a.

Despre semivocale, pe scurt:

  • sunt vocale pronunțate diferit
  • sunt sunete mai scurte
  • nu pot alcătui singure silabe (le găsim alături de alte vocale în interiorul unei silabe)
  • nu pot primi accent
  • nu pot fi prelungite în vorbire
  • vor fi întotdeauna însoțite de o altă vocală
  • doar patru vocale din limba română pot deveni semivocale: e, i, o, u.
  • sunetul „a” nu va fi niciodată semivocală

Pentru a înţelege noţiunea de semivocală este important să cunoaştem caracteristicile următoarelor fenomene fonetice:

  • vocală (sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul iese liber, fără să întâlnească niciun obstacol),
  • consoană (sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau prin strâmtoarea acestuia),
  • silabă (grup de sunete pronunțate printr-un singur efort expirator, adică printr-o singură deschidere a gurii),
  • diftong (grup de două sunete – vocală și semivocală – care se pronunță în aceeași silabă),
  • triftong (grup de trei sunete diferite – o vocală și două semivocale – care formează o singură silabă),
  • accent (pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt).

Semivocalele sunt de fapt vocale pronunțate diferit: au o durată mai scurtă şi printr-o intensitate mai redusă. Din această cauză ele nu pot alcătui singure silabe şi nu sunt niciodată accentuate.

Din punct de vedere funcţional, ele se aseamănă cu consoanele: la fel ca şi acestea, nu pot forma singure silabe. Pentru aceasta ele au nevoie de suportul unei vocale.

Deci semivocalele sunt sunete vocalice mai scurte, care se rostesc doar împreună cu o vocală plină sau împreună cu o vocală şi o altă semivocală. Împreună cu acestea ele constituie diftongi sau triftongi.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

1 Comentariu

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *