Care este cel mai utilizat cuvânt din lume?

Care este cel mai utilizat cuvânt din lume?
Facebooktwitterlinkedinmail

În fiecare zi îl folosim, uneori chiar fără să ne dăm seama. Pe lângă numărul de utilizare al celorlalte cuvinte, cuvântul acesta se pare că este cel mai utilizat cuvânt din întreaga lume, însă puțini știu cu adevărat semnificația.

 

Este vorba despre cuvântul „O.K.”.

 

Conform DEX, O.K. înseamnă „de acord, foarte bine. (pr.: okéĭ – din engl. OK). Este utilizat de obicei pentru a descrie o stare de spirit, un acord.

 

Una dintre teoriile care prezintă ce se află de fapt în spatele acestui cuvânt susține că O.K. reprezintă abrevierea pentru „oll korect”, un termen care aparține jargonului (anii 1830) care poate fi asemănat cu anumite expresii ale zilelor noastre (OMG – oh my god; LOL – laughing out loud).

Cuvântul O.K. a apărut sub forma unei glume în 1839, în The Boston Morning Post, cel mai popular ziar din New England. În luna martie s-au împlinit 181 de ani de la apariție.

Al optulea președinte al SUA, Martin Van Buren, a fost cel care a popularizat cuvântul „O.K.”. Susținătorii președintelui erau cunoscuți sub numele de „OK Club” , „OK” fiind prescurtarea de la „Old Kinderhook”, porecla lui Van Buren. Unele surse au scris că Van Buren ar fi început să  folosească „OK” drept semnătură. Sloganul de campanie „Votează pentru OK” era mai atrăgător decât numele său olandez.

Altă teorie ne spune că, în 1919, Woodrow Wilson, care susţinea că termenul provine din limba Choctaw, a rescris cuvântul sub forma „okeh”, pentru ca mai târziu să fie înlocuit cu varianta modernă „okay”.

Dicţionarul de limbă Choctaw, scris de Cyrus Byington în 1915, este cea mai recentă dovadă care confirmă spusele lui Wilson şi Seeger. Potrivit lui Byington şi unor dicţionare care au fost publicate mai târziu, „okeh” se definește ca: „este aşa şi în niciun alt mod”.

 

Cuvântul „O.K.” a născut o amplă controversă între lingvişti în ceea ce priveşte originea acestuia. Una dintre cele mai vehiculate teorii se referă la o serie de şase articole scrie de Allen Walker în „American Journal of Speech” (Jurnalul American al Discursului) în 1963 şi 1964. El a urmărit răspândirea şi evoluţia cuvântului în ziarele americane, dar şi în alte documente scrise. Mai târziu s-a ocupat și de studierea răspândirii cuvântului în restul lumii.

În Boston, prin jurul anului 1838, au început să fie la modă abrevierile. Așadar, o mulțime de ziare conțineau abrevieri precum: OFM – our first men (primii noştri bărbaţi), NG – not going (nu merge/funcționează),  GT – Gone to Texas, SP – small potatoes.

Majoritatea  expresiile abreviate reprezentau greşeli de scriere și erau utilizate în publicații de către jurnaliști ca o „armă”. Astfel, predecesorul lui „O.K.” a fost „O.W. – oll wright”.

 

Alte teorii susțin că abrevierea „O.K.” nu are ca referinţă ziarele din Boston, ci ar putea avea origini mai vechi. Una dintre acestea ar putea fi cuvântul de origine amer-indiană – cuvântul „okeh”, folosit ca un răspuns afirmativ la o întrebare.

Desigur, cuvântul vine la pachetul și cu gestul care l-a consacract, gest cunoscut și înțeles de toată lumea:


Jurnalistul Charles Gordon Greene a studiat cărțile și ziarele vremii respective și a găsit un număr uluitor de apariţii ale termenului. În şapte cazuri din cinci, termenul a fost însoţit de glose în care se explicita „all correct” sau „oll korrect” sau „ole kurreck”, dar în alte cazuri cuvântul a apărut fără nicio explicaţie însoţitoare, ceea ce sugerează că termenul era foarte bine cunoscut cititorilor.

 

Mai exista, la vremea aceea, şi varianta conform căreia, în scrisorile trimise în timpul marilor războaie în Marea Britanie, „O.K.“ ar fi provenit de la „zero killed“ (zero morţi).

Facebooktwitterlinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *