Fiecare ânceput are și un semn de ântrebare: neândoielnic exersînd vom ajunge să ânvățăm că îndemînarea de a scrie corect cu “î din i” sau “â din a” vine doar perseverînd.
Pentru a lămuri orice confuzie legată de cele două litere „î” și „â”, iată regulile de folosire ale acestora:
- „â” se folosește în interiorul cuvântului: fân, mâncare, cadână, cântec, râu, brânză, fărâmă, dânsa;
- „î” se folosește la începutul și finalul cuvântului: înger, în, însumi, început, însă, își, îmi, a coborî, a pârî, a tăbărî, a hotărî, a doborî;
- de asemenea, „î” se folosește și în interiorul cuvântului, în cazul cuvintelor formate prin prefixare: neîncetat, neînsemnat, preaînalt;
NU vom scrie niciodată: „Vreau să mănînc o ânghețată”, ci „Vreau să mănânc o înghețată”;
ATENȚIE!!!
O mare greșeală des întâlnită în scriere, mai ales în reviste și rețele sociale, o reprezintă scrierea verbului „a fi” la persoana I, singular: EU SUNT.
Varianta corectă și singura de altfel este: EU SUNT (atât în scriere, cât și în pronunție). Sunt greșite variantele „EU SÎNT”, dar mai ales „EU SÂNT”.
Citește și: 7 greșeli „fregvente” pe care le fac românii în vorbire
4 Comentarii
Dar litera î din i nu se folosește în interiorul cuvintelor care au terminația -înd (ex: manifestînd) ?
Înainte de anul 1990 se scria numai cu î din i peste tot.
Excepție făcând România, român, românesc, românaș…… etc.
Modificarea făcându-se după revoluția din 89 ca o măsură reparatorie de către Acamdemia Română.
De ce sa facem usor, daca se poate mai greu!!! Nu era de ajuns o singura litera de Î si nu trebuie sa manifesti studii superioare pentru a scrie ceva? Ce se chimba la nivel mondial sau in natura daca le scriu la fel?
La începutul articolului scrie neîndoielnic prin a
Adaugă comentariu