Apostroful, semnul de punctuație aflat în moarte clinică

Apostroful, semnul de punctuație aflat în moarte clinică

„-Domnu’, cât e ceasu’?

-Nu știu, da’ cred că e timpu’ să vorbim corect.

-Gata șefu’! Da’ pân’ la ce oră ? Cre’ că tre’ să fiu acasă la doișpe.”

 

Toată lumea zice azi: domnu’, băiatu’, calu’, cre’ că, poa’ să, tre’ să, las’ că, dar deși există tendința de omisiune a articolului, există și tendința de omisiune a apostrofului. Dar ce este apostroful ?

Ce este apostroful?

Apostroful, conform DEX, este un semn grafic ( ’ ) care are forma unei virgule plasate la umărul literei. Deseori este reprezentat de semnul prim/minut sau printr-o liniuță verticală.

Apostroful, marcând absența unui caracter, nu este nici precedat, nici urmat de spațiu suplimentar. În mod evident, când apostroful se pune la începutul sau sfârșitul cuvântului, spațiul care delimitează cuvântul se păstrează.

 

Care sunt funcțiile apostrofului?

  • Marchează (stil publicistic), în indicarea anilor calendaristici, absența accidentală a primei sau a primelor două cifre: ’89, ’75. În exemplele: ante-’89, post-’75, cratima precede obligatoriu apostroful;
  • Îl întâlnim și în unele împrumuturi din alte limbi (având alte funcții față de cele din limba română): substantive comune neadaptate (five oclock), nume proprii (ONeill, dAurevilly), nume de firme străine (Mc Donalds);
  • Marchează căderea accidentală a unui sunet sau a unei silabe : cân’va, dom’le, ’neața, ’nainte, numa’, tocma’;
  • Se folosește adesea în stilul beletristic (poezie, proză și teatru): în teatru și proză pentru caracterizarea unor personaje, iar în poezie din motive de prozodie. De exemplu: „O, vin’, în părul tău bălai/S-anin cununi de stele”;

Dacă vorbim despre dispariția unor litere sau a unor sunete, inevitabil vom vorbi și despre apocopă, sincopă și afereză.

  • APOCOPA este un fenomen fonetic care constă în dispariția unei sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. De exemplu: niciodat’, pân’ la, făr’ să;
  • AFEREZA este un fenomen lingvistic care constă în suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. De exemplu: zice + că = cică;
  • SINCOPA este un fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. De exemplu:  jumate (jumătate), cinșpe (cincisprezece), dom’le (domnule);

Apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc în interiorul cuvântului. La început de cuvânt este precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşit de cuvânt este urmat de blanc, inclusiv în cuvinte compuse sau locuţiuni care se scriu în cuvinte separate (făr’ de, pân’ să).

🔎 Citește și:

CRATIMA, acest minus care aduce un plus când îl scrii corect

VIRGULA, cel mai controversat semn


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține Dictie.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

1 Comentariu

  • Constanța Ferentz Posted 31/01/2022 11:08

    Eu îl folosesc. Nu știu de ce, dar îl consider util, și ca să dau un exemplu : niciodată nu scriu n-a, ci n’a. Mi se pare mie mai corect, probabil sunt în urmă, ca să nu spun învechită. Am ținut mereu să am o tastatură care să conțină toate diacriticele și semnele de punctuație. Nu știu de ce. Nu știu dacă sunt perfecționistă în sensul rău. Prefer apostroful, poate fiindcă eu gândesc da’, nu dar. Și altele asemenea. Aș vrea să înțeleagă toată lumea utilitatea semnelor de punctuație și a diacriticelor, poate nu am mai găsi erori care ne fac să roșim de rușinea celor care declară senini că au o facultate în domeniu.

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *