7 sfaturi pentru a îmbunătăți abilitățile de public speaking la copii

7 sfaturi pentru a îmbunătăți abilitățile de public speaking la copii
Facebooktwitterlinkedinmail

Din ce în ce mai mulți copii cresc cu această frică de a vorbi în public, nu vor să se ridice în fața unei mulțimi deoarece sunt speriați. Motivele pot fi multiple: le este teamă că publicul va râde de ei, că se vor bâlbâi, se vor pierde în idei, nu vor putea să deschidă gura etc. Dacă cei mici sunt instruiți din timp și li se explică ce înseamnă a vorbi în public, cum îți susții o idee în fața oamenilor și cum îți creezi o structură de conversație/dialog/discurs ei nu vor mai dezvolta această teamă. În mediul școlar ar trebui încurajat acest concept de „public speaking” deoarece îi vor ajuta pe viitor, în meseriile pe care și le vor alege și, de asemenea, vor avea mai mare încredere în ei, nivelul stimei de sine crescând pe măsură ce practică și primesc feedback pozitiv.

Iată 7 moduri în care îi poți învăța pe copii conceptul de „public speaking”:

Aceste sfaturi îi vor ajuta pe copii să fie mai încrezători și îi vor ajuta să își dezvolte abilitățile în calitate de vorbitori publici și prezentatori. Dacă îi determinăm să practice (și să se bucure) vorbitul în public timpuriu și să le creștem încrederea ca vorbitori, atunci când devin adolescenți vor fi mai încrezători. De asemenea, cu o stimă de sine crescută se diminuează și riscul de bullying.

Beneficiile vorbirii în public sunt uriașe. Te pot ajuta să avansezi în carieră, să fii văzut ca un lider etc. Și vorbirea în public este extrem de importantă pe măsură ce trecem la vârsta adultă, așa că este important ca cei mici să învețe mai multe despre ceea ce înseamnă a fi vorbitori publici eficienți.

 

# Sfat 1: Nu îi spune public speaking/vorbit în public

De ce nu? Copiii sunt mai atenți la ceea ce se vede și se aude în exterior. Și cum oamenii creează această importanță în jurul vorbirii în public, devine ceva complicat, care inspiră teamă. Deci, cum ne putem distra mai mult? Ei bine, de ce nu numim acest concept „monologul” sau „jocul discursurilor”?

Creează un joc. Nu face acest concept să fie o activitate pe care copiii o vor percepe ca fiind o presiune și să fie speriați că nu vor reuși sau că vor pierde. Vrem să fie distracție mai ales când cei mici învață ceva nou și dacă scoatem accentul din „vorbirea în public” și îl mutăm mai mult spre „a se distra”, atunci copiii sunt mai puțin susceptibili să se teamă de asta.

Dacă putem minimaliza frica schimbând numele, cred că ar trebui să facem tot ce este necesar.

 

# Sfat 2: Mai puțină teorie, mai multă practică

Ce faci când înveți despre vorbirea în public? Te așezi și urmărești unele dintre cele mai mari discursuri din toate timpurile. Asculți discursul lui Martin Luther Jr – „Am un vis”. Urmărești toate aceste discursuri grozave și apoi parcurgi și analizezi tehnica. Apoi, la sfârșitul orei, trebuie să te ridici în fața tuturor și trebuie să susții un discurs.

Dacă ne așezăm și studiem cele mai bune discursuri din lume, discursuri care au schimbat întreaga lume nu prea le oferim copiilor nicio practică și ne așteptăm să se ridice și să fie încrezători în fața unei mulțimi. Așa apare frica. Nu este de ajuns să te uiți la profesioniști și apoi să fii capabil să ții un discurs. Dacă această era rețeta, nu mai exista această frică.

Deci, să scoteam o parte din teorie. Și să punem accentul pe practică. Să studiem în ce au deja încredere să vorbească, pentru că atunci pot aplica efectiv tehnica. Să găsim acele lucruri despre care ar vorbi încontinuu. Pot fi jocuri video, jucării, viața la țară, cartea preferată etc. Vorbitul în public este ca mersul cu bicicletă – trebuie să ieși cât mai des să te plimbi pentru a-ți îmbunătăți mersul.

 

# Sfat 3: Împarte copiii în grupuri mai mici

După studiu, copilul se ridică în fața întregii clase să țină un discurs. Acest lucru va crea frică la mulți copii. Împarte grupul mare în grupuri mai mici sau cere unul copil să prezinte discursul doar unei persoane. Spune-le grupurilor mici să se axeze pe lucrurile pozitive pe care le-au observat la cel din fața lor.

Este mai bine dacă eșuează în fața unui grup mic, decât în fața tuturor. Făcând grupurile mai mici, obținem mai multă practică și mai puțin confruntare, așa că este mai probabil ca frica de a vorbi în public să se diminueze pe măsură ce creștem.

 

# Sfat 4: Improvizație

Trebuie să fii atent la ce jocuri de improvizație te rezumi. Trebuie să le alegi pe cele care sunt distractive, în care copiii să fie într-o situație confortabilă, astfel încât să poată râde dacă nu reușesc. Jocurile improvizate sunt minunate pentru a ajuta copiii să învețe să gândească la fața locului.

Cred că teama de a vorbi în public vine pentru că suntem speriați că nu vom ști ce să facem dacă facem o greșeală. Ne este nimic de speriat dacă totul se va destrăma. Atunci când exersăm, cei mici se află într-un laborator. Aici pot greși cât vor, se pot încurca și, la final, vor consțientiza ce au făcut greșit și vor învăța din aceste greșeli.

Învățând copiii să gândească la fața locului, să se adapteze oricărei situații vor trece peste această frică.

 

# Sfat 5: Motivul și mesajul înainte de tehnică

Adesea ne grăbim să învățăm copiii tehnica de vorbire în public (pentru că este ușor de predat). Dar poate că ei nici măcar nu au încercat să vorbească în fața unei mulțimi.

Vorbirea în public este ca și cum ai încerca să înveți cum să conduci o mașină. Cum înveți? Mergi într-o parcare unde nu există deloc mașini și începi să conduci un pic pentru a te obișnui. Dar înainte trebuie să-ți reglezi centura, oglinzile. Să verifici schimbătorul, bordul mașinii etc.

Începem lent și construim tehnica în timp ce mergem. Dacă vrei să fii șofer de mașini de curse, atunci trebuie să înveți mult mai multe tehnici de conducere a mașinii decât cineva care conduce zilnic o mașină normală.

Deci, cu vorbirea în public, să folosim aceeași strategie pentru a-i învăța pe copii.

Să-i facem să exerseze. Să-i determinăm să învețe cum să creeze un mesaj care merită ascultat și cum să-l livreze. Și apoi, pe măsură ce aceste lucruri sunt la locul lor ne concentrăm pe tehnică.

Nu lăsați tehnica să fie pe primul loc, lasă mesajul să fie primul.

 

# Sfat 6: Oferă feedback pozitiv

Există foarte mulți oameni care vor oferi copiilor un feedback negativ. Ei vor să le ofere „critici constructive” sau pot insulta cu adevărat copiii. Acest feedbak negativ reprezintă un element anxiogen și nu va face copilul să vorbească prea mult. Desigur, nu trebuie să-i lăudam tot timpul. Dar când este ceva de modificat putem să-l spunem într-o manieră adecvată, fără a pune prea mult accentul pe greșeală.

De cele mai multe ori un feedback pozitiv funcționează de 10 ori mai bine.

Vorbirea în public poate fi învățată în mod natural, dacă o faci din nou și din nou. Dar, dacă nu ai pe cineva care să te încurajeze să-ți spună că faci o treabă bună, este puțin probabil să reușești.

Dacă trebuie să dai critici constructive atunci încearcă asta. Un exemplu de critică bună ar fi: „Ai făcut asta minunat, ai fost atât de bun când te-ai ridicat și ai făcut asta. S-ar putea să fie nevoie să modifici traseul și să te uiți un pic mai mult la mulțime, dar mesajul s-a înțeles și….”.

Deci, ceea ce facem este să oferim un feedback pozitiv, să adăugăm puțină critică constructivă și să terminăm apoi cu feedback pozitiv.

 

# Sfat 7: Folosește materiale video

Dacă vrei ca cei mici să aibă succes, este bine să începi să-i înveți cum să se simtă confortabil în fața camerei. Îi va ajuta atunci când merg la un interviu, de exemplu deoarecedin ce în ce mai multe interviuri sunt acum făcute pe diferite platforme cum ar fi Skype, Zoom etc. Îi va ajuta să poată conduce o conversație și să fie implicați.

Poate chiar vor să încarce materiale pe YouTube sau să creeze videoclipuri de instruire și trebuie să îi ajutăm să fie încrezători în acest sens. O cameră video este o modalitate excelentă de a-i învăța pe copii să se ridice în fața unei mulțimi.

Putem apoi să-i determinăm la o vârstă fragedă să se privească și să se asculte de ei înșiși. Se vor obișnui cu vocea, cu aspectul lor și vor ști dacă trebuie să schimbe ceva.  Dacă îi putem obișnui să asculte de ei înșiși, atunci încrederea lor va crește.

 

⚠️ Pentru un discurs remarcabil, cel mic trebuie să nu uite un lucru. Dicția este la fel de importantă precum tehnica unui discurs. Așadar, dacă va avea o vorbire eficientă și o pronunție corectă, cu siguranța îi va face pe cei din jurul lui să-l asculte cu atenție.

 

Apasă AICI pentru a comanda Manualul de Dicție pentru copii „Străfurnica și prietenii săi”

Manualul de dicție vă oferă cele mai bune și cele mai noi metode de exersare a elementelor dicției: volumul vocii, ritm, pronunție, tonalitate și dificultăți de articulație, adaptate la cerințele actuale ale pieței. Totodată, în manualul de dicție pentru copii „Străfurnica și prietenii săi” veți descoperi cea mai vastă culegere de exerciții cu peste 400 de aplicații practice.

 

 

Facebooktwitterlinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *