5 cuvinte și semnificații legate de începerea școlii

5 cuvinte și semnificații legate de începerea școlii
Facebooktwitterlinkedinmail

Prima zi de școală reprezintă un eveniment important atât pentru elevi, cât și pentru profesori, părinți etc. Și, inevitabil, ne punem întrebarea „de ce mergem la școală?”. Desigur, pentru a învăța, pentru a fi mai buni, pentru a evolua și pentru a ajunge cineva în această viață.

 

Școala și mediul educațional prezintă câțiva termeni mai bine sau mai greșit înțeleși. Astăzi ne vom opri câteva momente asupra anumitor cuvinte pentru a vedea care este semnificația sau povestea din spatele lor pentru a nu uita de ce mergem la școală și de ce trebuie să continuăm să facem asta.

 

ELEV

Cuvântul „elev” vine de la franțuzescul „élève” (din verbul „élèver”) care provine la rândul său din latinescul „élevo/élevare” cu sensul de „a ridica, a înălța”, sens care reflectă transformarea pozitivă a celui care frecventează școala.

 

ÎNVĂȚĂTOR

Cuvântul „învățător” vine de la „a învăța” care provine din latinescul „in-vitiare” (format de la vitium, astăzi însemnând viciu). Sensul propriu a fost unul negativ (a deprinde un viciu) care, cu timpul, a cunoscut o constrângere, apoi o înnobilare semantică (Magda Jianu, 2020).

 

DASCĂL

Cuvântul „dascăl” este de origine neogreacă, provenind de la „dáskalos” care provine la rândul său din vechea greacă „didáskalos”. Pentru o perioadă mare de timp, pe lângă activitățile de predare, dascălul era și cântăreț la biserică, căci la vremea aceea școala nu avea o clădire propriu-zisă, cursurile desfășurându-se în biserici sau în anexele din curtea acestora.

 

PROFESOR

Cuvântul „profesor” vine din latinescul „proféssor/proféssóris”, care este derivat de la „profitéri”, cu sensul de „a declara/a vorbi în public”. Astăzi, se pare că acest cuvânt păstrează numai calitatea oratorică a dascălului. Termenul era inițial utilizat pentru a denumi o persoană cu activătăți de predare în învățământul liceal și superior (forme de învățământ greu accesibile la vremea aceea).

 

⚠️ „Profesor” are două modalități de accentuare, ambele corecte:

⚠️ Se poate utiliza la forma de feminin („profesoară”) numai dacă persoana respectivă desfășoară activități de predare în învățământul preprimar, primar, gimnazial și liceal.

Pentru persoana de sex femeiesc (forma oportună, nu feminin) care desfășoară activități de predare în învățământul superior, având ultimul titlu/grad academic, se apelează la masculinul „profesor” (precum și epicenele doamna conferențiar/lector/rector/decan/asistent).

 

LICEU

Cuvântul „liceu” a intrat în limba română prin franceză (lycée), franțuzecul „lycée” provenind din latinescul „lyceum”. Originile acestui cuvânt ne poartă până în Grecia Antică.

Aristotel a înființat o școală în Atena, o școală a gândirii și mișcării libere. Înainte, adunările cu discipolii, despre care vorbeau toți, erau făcute în celebra livadă despre care se spune că a fost frecventată de însuși zeul Apollo.

Școala era străjuită de o statuie cu un cap de lup – lykeion. Așadar, oamenii au numit activitatea desfășurată acolo prin elementul consacrat pentru locul unde avea loc aceasta, adică își dădeau întâlnire „la lykeion”, adică „la lup”. Exact cum studenții din București, după 1989, își dădeau întâlnire „la ceas” sau „la coloane”.

 

 

Non scholae sed vitae

Facebooktwitterlinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *