J.E.Jones: De la tăcere impusă timp de 8 ani, la vocea CNN și a personajului Darth Vader (Star Wars)

J.E.Jones: De la tăcere impusă timp de 8 ani, la vocea CNN și a personajului Darth Vader (Star Wars)
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Închideți ochii și ascultați tonul profund, melodios și vocea puternică de bas, care inspiră încredere. Această voce unică și puternică aparține unui om înalt și senin: James Earl Jones.

Cu toate acestea, nu a fost întotdeauna așa. Deși pare incredibil, James Earl Jones, a cărui voce este una dintre cele mai recunoscute voci din lume, a fost aproape mut timp de 8 ani de zile în copilărie.

Jones, în vârstă de 87 de ani, a activat timp de peste cinci decenii în teatru, televiziune și film. Dar vocea lui – profundă, rezonantă, autoritară – va rămâne mereu în mintea publicului: acest bas constant din spatele unor replici memorabile precum „Luke, I am your father” (Star Wars) și „This is CNN”.

 

 

James Earl spune că, deși s-a născut în Mississippi, s-a mutat împreună cu familia în Michigan, când avea 5 ani, lucru care i-a afectat sinusurile și dezvoltarea verbală. Copilăria a fost destul de traumatizantă, fără tătă, doar cu bunicii materni, mama sa și cei 13 verișori.

„Am avut un unchi Randy – care a murit – și care era de fapt fratele meu. Eram cel mai tânăr nepot. Randy se bâlbâia când trăiam în Mississippi și simt că l-am batjocorit”, spune el. „Îl imitam. Nu știu dacă îl imitam ca să-i țin companie sau ca să-l fac să se simtă jenat. Și apoi am ajuns să mă bâlbâi și eu. Simt că am fost blestemat”.

 

James Earl nu a fost blestemat. Nu se știe exact care a fost cauza, dar experții sugerează că pot fi implicați mai mulți factori. De asemenea, bâlbâitul este de patru ori mai frecvent la băieți decât la fete.

Bâlbâitul se manifestă în funcție de ce îl înconjoară pe copil și, dacă este sever, un copil ar putea decide – exact cum a făcut și James Earl – să nu vorbească deloc.

Cercetările sugerează că șansele pentru dezvoltarea vorbirii în acest caz sunt foarte mari dacă părinții apelează la un specialist cât mai repede posibil. Cu toate acestea, dacă un copil nu primește ajutor până la vârsta de șapte ani, șansele de îmbunătățire sunt foarte scăzute.

Dar nu a fost singurul care a fost bâlbâit: regele George VI, actorul Rowan Atkinson, cântăreața Carly Simon, romanciera Margaret Drabble, designerul Bruce Oldfield s-au confruntat la rândul lor cu această problemă.

 

Pierderea vocii lui James Earl l-a afectat oarecum și pe bunicul său, pe care îl iubea foarte mult. „Aveai cea mai frumoasă voce, și era clară ca sunetul unui clopot. Ce s-a întâmplat cu ea?”, l-a întrebat bunicul.

Dar ce voia să spună James Earl prin faptul că a fost mut? Nu a vorbit niciodată cu nimeni?

„Copil fiind comunicam familiei sau cel puțin celor care nu reacționau la bâlbâitul meu. Vorbeam cu animalele. Lor nu le păsa cum suna vocea mea, voiau doar să o audă”.

„Bâlbâitul este dureros. La școala duminicală, încercam să-mi citesc lecțiile, iar copiii din spatele meu mureau de râs”, povestește Earl. „Dar când am ajuns la școală, mă bâlbâiam atât de tare, încât am renunțat la încercarea de a vorbi corect”.

 

James Earl a fost destul de norocos să aibă un profesor de engleză și  poet, precum Donald Crouch, pe care el îl numește „tatăl vocii mele”. El a fost contemporan cu Robert Frost și a memorat în fiecare zi câte o poezie în cazul în care ar fi orbit vreodată, astfel încât să poată să-și amintească poeziile.

A început să scrie poezie în liceu și profesorul i-a zis: << Jim, e o poezie bună! De fapt este atât de bună încât nu cred că ai scris-o tu, cred că ai copiat-o. Vreau să demonstrezi că ai scris-o tu, așa că trebuie să stai în fața clasei și să o reciți din minte>>, ceea ce a și făcut, cu propriile lui cuvinte.

Profesorul său a susținut că, dacă James Earl dorea să depăseașcă problema bâlbâitului ar trebui să vorbească mai mult, să citească poezii în fața clasei.

„Și m-am implicat în dezbateri, la clasa de lectură și așa mai departe. Profesorul m-a făcut să vorbesc și să citesc poezie – Edgar Allan Poe era preferatul meu”, povestește Earl.

 

James Earl a studiat apoi actoria la Universitatea Michigan. El afirmă că, deși unii oameni își depășesc problema de vorbire, el va fi întotdeauna un bâlbâit.

Anumite consoane, spune el, pot scoate în evidență bâlbâitul (cum ar fi consoana „M)”, astfel încât o evită. Dar există un mare avantaj pentru cei care se bâlbâie, spune el, deoarece ei își dezvoltă un vocabular mai mare pentru că „trebuie să aibă mai multe opțiuni pentru un cuvânt”.

„Oamenii care o iubeau pe Marilyn Monroe n-aveau nicio idee că aceasta s-a bâlbâit. Este secretul sexualității ei, de fapt. Am jucat un spectacol în Ohio și o fată a venit în culise, bâlbâindu-se și mi s-a părut atât de sexy. De ce bâlbâitul te face sexy? Pentru că te face neobișnuit de vulnerabil. Și asta era adevărat la Marilyn Monroe”.

 

James Earl a ținut legătura cu Donald Crouch, profesorul său, chiar și după ce s-a mutat la New York și a lucrat ca artist invitat la școala de teatru Yale.

„Făceam Timon din Atena și l-am sunat și am spus că aș vrea să-i trimit un bilet de avion, ca să vină să vadă spectacolul”. Ironia crudă a fost că temerile învățătorului s-au adeverit – a orbit. „Jim, în cele din urmă am devenit orb. Nu aș vrea să stau acolo și să te aud spunând Shakespeare fără să te văd”.

 

Ce părere are James Earl  despre vocea lui, care l-a făcut atât de cunoscut?

„Nu știu, pentru că nu ascult vocea mea”, spune el sincer. „Orice ființă umană nu-și aude propria voce cum o aud alții. Ne auzim vocea prin craniu și sunetul este diferit”

Într-o carieră care a început pe Broadway în 1957 și în care s-a văzut jucând în roluri precum Othello, Macbeth și Regele Lear, James Earl a fost norocos că s-a bâlbâit doar o dată pe scenă.

Îl juca pe Edward, băiatul casei din piesa „Sunrise at Campobello” în 1958. „Eram pe scenă, iar actrița Mary Fickett a stat acolo și m-a lăsat să trec peste. Nu s-a mai întâmplat niciodată. Nu pentru că eram nervos. Se întâmplase ceva în viața mea privată, care era supărător și am avut mari emoții care au ieșit la suprafață”, spune el.

 

La vârsta de 79 de ani, James Earl era pe scenă de șase ori pe săptămână, deși are diabet de tip 2.

A jucat Othello în 1955, și-a construit primul rol în filmul lui Stanley Kubrick din 1964, Dr. Strangelove, și a apărut în miniseria Roots din 1977. În 1969 a câștigat un premiu Tony pentru cel mai bun actor pentru rolul lui Jack Jefferson în Great White Hope. Dar munca sa din spatele microfonului a fost cu adevărat de impact în rândul spectatorilor.

 

Dar s-ar putea să nu știți că James Earl Jones nu a jucat de fapt Darth Vader. Rolul a fost jucat de David Prowse, un actor britanic. Jones a făcut vocea. Dacă James Earl Jones nu învăța să-și depășească tulburările de vorbire, „Luke, eu sunt tatăl tău”, era posibil să nu fie una dintre cele mai citate fraze de film ale tuturor timpurilor.

 

 

De asemenea îl joacă și pe Musafa din „The Lion King”.

 

„Când ești mut, devii un bun ascultător – este totul într-o direcție. Apreciezi cuvântul scris. Apreciezi sunetul”.

 

 

 

 

 

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *