De ce ne autoeducăm?

De ce ne autoeducăm?
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
  • Un secol de trăieşti un secol să înveţi.
  • Nimeni nu se naşte învăţat.
  • Pentru a învăţa nu este nimeni prea tânăr sau bătrân.
  • Când omul pierde tot îi rămâne învăţătura.
  • Nu trece prin carte ca gâsca prin apă.

Când eram copii, în primii ani ai educaţiei noastre formale – în şcoli – de multe ori am auzit domnii profesori sau părinţii spunându-ne aceste proverbe, neînţelegându-le prea bine sensul la acel moment, dar în esenţă toate acestea ne spun că trebuie să învăţăm de când ne naştem până murim, dar şi că, nu trebuie să învăţăm superficial ci organizat să ne alocăm timpul necesar şi concentrarea pe problema respectivă pentru a ne atinge obiectivul.

MANUALUL DE DICȚIE ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

Educaţia începe de la naştere şi ne dă şansa de a trăi frumos.

Educaţia nu înseamnă doar arta de a trăi frumos, educaţia-i pur şi simplu arta de a exista.

În societatea actuală, responsabilităţile, individul însuşi se mişcă mai repede, mai profund, decât sfârşitul secolului trecut. Provocările actuale au dus la impunerea unor sintagme cum ar fi:

  • Învăţarea de-a lungul întregii vieţi
  • Educaţia permanentă
  • Autoînvăţarea
  • Autoinstruirea
  • Autoeducaţia
  • Autoformarea educativă

Educaţia dată de şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului. A învăţa să înveţi şi a te perfecţiona continuu sunt condiţii de educaţie permanentă.

Autoeducaţia se defineşte ca fiin activitatea conştientă şi complexă a omului desfăşurată în scopul deşfăşurării propriei personalităţi.

Pentru secolul nostru autoeducaţia a devenit o cerinţă fundamentală a societăţii, determinată de creşterea exponenţială a informaţiilor şi de uzura accelerată a acestora, de mobilitatea profesiilor, de progresele ştiinţei, tehnicii, tehologiei, mijloacelor de informaţie, de dinamismul vieţii economice şi sociale, creşterea nivelului de aspiraţie spre cultură, educaţie, viaţă spirituală şi de folosirea cât mai plăcută şi utilă a timpului liber.

Autoeducaţia este posibilă datorită anumitor particularităţi şi funcţii ale conştiinţei de sine şi anume:

  • funcţia anticipativă potrivit căreia, omul se poate autoproiecta în viitor şi în consecinţă îşi poate orienta activitatea şi preocupările sale spre obiective urmărite cu perseverenţă.
  • funcţia normativă, constituită ca urmare a interiorizării treptate a cerinţelor sociale, care intervin ca un factor interior în determinarea conduitei, în modelarea şi remodelarea continuă a propriilor comportamente.
  • capacitatea omului de se reflecta pe sine însuşi în ceea ce este şi ceea ce vrea să devină el.

Omul care dorşte să se autoeduce permanent îşi formează personalitatea echilibrat, poate identifica şi folosi sursele de informaţie, participă la dezvoltarea societăţii şi la educarea celorlalţi membrii ai colectivităţii din care face parte.

Nicolae Iorga susţinea că ”învăţat e omul care se învaţă necontenit pe sine şi învaţă necontenit pe alţii”.

Principalele funcţii ale educaţiei permanente sunt: integrarea, inovarea şi adaptarea reciprocă a omului şi a societăţii. Deoarece societatea de azi devine din ce în ce mai competitivă şi pentru a putea depăşi fiecare problemă sau obstacol care poate interveni în drumul tău, trebuie să te antrenezi constant şi susţinut. Datorită educaţiei primite în cadrul instituţiilor formale educaţionale (şcoli/facultăţi) care nu pun accent pe dezvoltarea personală limitându-se la exersarea unor abilităţi de memorare şi reproducere. Indiferent de domeniul de activitate este nevoie de viziune de ansamblu, capacitate de adaptare şi curaj, pentru aţi asuma riscul şi pentru a putea evolua atât în viaţa profesională şi personală.

Dezvoltarea şi autoeducarea pot fi definite ca o acumulare de noi cunoştinţe şi concepte, în mod regulat şi continuu, cu scopul de ne lărgi nivelul de informaţii, de a ne dezvolta abilităţile de viaţă şi de a ne perfecţiona competenţele profesionale şi cu ajutorul cărora vom putea dezvolta un comportament prin care să facem faţă atât provocărilor profesionale cât şi celor personale.

La ce ne ajută autoeducarea şi dezvoltarea continuă?

  • Să identificăm nevoia de învăţare şi dezvoltarea continuă.
  • Să dezvoltăm încrederea în propriile forţe şi să ne creştem stima de sine.
  • Să descoperim şi să creăm propriile instrumente de dezvoltare
  • Sa dobândim noi deprinderi.
  • Să conştientizăm direcţia profesională şi personală potrivită şi dorită.

 

Cum ne autoeducăm?

Contextul în care trăim ne obligă să învăţăm continuu, să evoluăm, să ne perfecţionăm. Din dorinţa de a ne alinia la cerinţele actuale, uneori ne angrenăm într-un proces de învăţare haotic axat pe acumularea unei cantităţi cât mai mari de informaţie. Altfel spus ne autobombardăm cu informaţii din toate părţile ”devorăm” o mulţime de cărţi care de multe ori nu ne plac şi nu ne interesează, dar care “trebuie” citite, mergem la traininguri, indiferent că avem sau nu nevoie de ele, în speranţa că la un moment dat ne vor folosi cumva. Uităm însă un amănunt – ca să dăm randament şi să obţinem performanţă, trebuie să învăţăm într-un mod organizat şi personalizat.

Fiecare persoană este unică, are un anumit bagaj de capacităţi şi preferinţe (influenţate de educaţie, de familie, de religie) ceea ce înseamnă că are nevoi diferite şi că învaţă diferit în propriul ritm.

Ca să ne îmbunătăţim procesul de învăţare mai întâi de toate este necesar să ne stabilim obiectivul, să ne stabilim interesul, apoi trebuie să luăm în calcul următoarele aspecte:

  • Sursele de învăţare
  • Metodele de învăţare
  • Punerea teoriei în practică
  • Concentrarea pe un singur tip de activitate
  • Repetiţia – care este aşa cum ştim mama învăţăturii

 

Aşadar una este să îţi doreşti să fii mai bun şi atunci lucrurile rămân la nivel teoretic, şi alta este să hotărăşti să devii mai bun şi atunci vei trece la fapte.

Autoeducarea este acţiunea de a deveni mai bun prin efort propriu. Este o combinaţie care presupune : voinţă, ambiţie, autodisciplină şi energie.

Fiecare treaptă urcată pe scara autoperfecţionării presupune trei etape:

  1. Observi, te autoanalizezi, ceri părerea celor apropiaţi.
  2. Înţelegi ce şi cum trebuie să faci
  3. Iesi din zona de confort şi treci la fapte.

Acumularea de cunoştinţe şi abilităţi este cea mai sigură investiţie cu mult peste acumulările materiale şi financiare. Fiecare lucru nou şi de folos pe care îl aflăm şi îl punem în practică ne va face viaţa mai bună.

Poţi urca pe scara autoperfecţionării cu două condiţii:

  1. Să fii convins, permanent, că mai ai multe de învăţat
  2. Sa nu dai vina pe cauze externe pentru nerealizările personale; cu alte cuvinte să fii pro-activ.

În încheiere vreau să vă spun că autoeducaţia este cunoaşterea de sine în mod conştient, perfecţionarea propriei personalităţi, transformarea ta permanentă şi valorificarea resurselor personale în contextual oricărei activităţi a vieţii. Autoeducarea este acţiunea de a deveni mai bun prin efort propriu. Autoeducaţia constă în şlefuirea noastră, împlinirea de sine, dezvoltarea personală, conştiinţa de sine şi capacitatea de a deveni o personalitate unică şi puternică.

Dacă facultatea te va ajuta să supravieţuieşti, autoeducarea te va face un om de success.

Fie că vă aflaţi la începutul sau la mijlocul acestui drum, faptul că aţi avut dorinţa de a participa la această întâlnire denotă înclinaţia dumneavoastră spre autoeducare. Vă aflaţi în elita celor deschişi la schimbare şi dornici să ajungă departe. Este un drum rezevat învingătorilor.

Drum bun!

Autor: Iuliana Tudor,

profesor la Școala Generală Nr. 2, Picior de Munte, Dâmbovița

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *