Cele mai întâlnite capcane în vorbire

Cele mai întâlnite capcane în vorbire
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Dacă până acum  am vorbit numai despre cum să scăpăm de anumite particularități de pronunție, acum vă propun să identificăm şi corectăm cele mai comune erori întâlnite în vorbirea de zi cu zi. Acest aspect este important atât pentru cei care au de ținut prezentări sau ședințe, cât și pentru cei care lucrează în radio sau televiziune și intră pe post în direct.

carmen ivanov 2

Capcanele scris-cititului

Atunci când ne rezumăm la a citi în gând un text, nu ne punem problema diftongilor, triftongilor, a locului corect de articulare a sunetelor sau a diferenței dintre foneme și grafeme. În gând, cu toții citim perfect. Situația se schimbă radical însă atunci când suntem pentru prima oară puși în fața unui material destinat lecturării în public, cu voce tare desigur, în care se pune un mare accent pe corectitudinea emisiei.

Iată câteva dintre cele mai întâlnite capcane în vorbire:

Hiatul

– succesiunea de două vocale care fac parte din silabe separate, ce se pot regăsi fie în acelaşi cuvânt, fie în cuvinte diferite.

O dificultate suplimentară este prezența a două vocale identice în hiat.

Exemple: supraaglomerat, alcool, antiinflaționist, continuu, fiică.

În aceste cazuri, este de preferat o supracorectitudine în rostire, prin accentuarea fiecărei vocale, unei pronunții neglijente, în care se aude doar o parte a cuvântului, denaturând mesajul transmis.

Hiatul din cuvinte diferite, supranumit şi “de trecere” în succesiunea de două vocale, una aflată la capătul unui cuvânt, iar cealaltă, la începutul următorului.

Și aici, un element adăugat de dificultate este dat de vocalele identice.

Exemple: ca apa (capa), începe emisia (încep misia), artei ireale (artei reale).

Succesiunea de consoane identice

Din păcate, nici succesiunea de consoane identice în cuvinte alăturate nu face munca prezentatorului mai ușoară. Cazuri de asimilare consonantică (articularea asemănătoare a consoanei învecinate) precum “cu cât te îndrepți” (cu câte îndrepți), “idolul lor” (idolu’ lor), “privesc calin” (privesc alin) pot face propozitia neinteligibilă sau transforma complet mesajul transmis.

Succesiunea de consoane bilabiale-oclusive (p,b, d,t, ce,ci,ge,gi) presupune un efort dublat din partea emițătorului, deoarece trebuie să articuleze rapid două sau mai multe sunete diferite, însă cu loc de formare apropiat. Dintre acestea, putem menționa următoarele alăturări: aprob proiectul, drob parfumat, tot doi, rup bilet, torent gigantic etc.

Succesiunile de vocale cu semivocale afonizate (lipsite de vibrații glotale) sunt în mod special demne de remarcat. Ele se pot regăsi în interiorul numelor proprii precum Funeriu sau Boariu (atunci când posesorul decide să le pronunțe pedant) sau în substantive comune precum „lupi”.

Succesiunea de consoane prepalatale (l, n, r) și palatale („c” ca in cerințe sau g ca în George) – exemple: cercetători, cergi.

 

Disonanţele

Mai cunoscute şi sub numele de cacofonii, acestea denumesc orice fel de asociaţii neplăcute de sunete. Nu doar alăturările ca-co, ca-că sau variaţiile pe această temă sunt cacofonii. În aceeaşi categorie intra alăturările de tipul ma-ma (mama mea m-a marcat), la-la (petalele lalelelor), pul+vocală (anotimpul acesta, videoclipul acesta), etc

MANUALUL DE DICȚIE ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI POATE FI CUMPĂRAT ACCESÂND ACEST LINK.

În mod normal, cacofoniile nu ar trebui să ajungă în textul final al unui script de jurnal. Dacă însă se întâmplă, fie prin introducerea uneia dintre excepţiile: biserica catolică, Ion Luca Caragiale, Banca Comercială, tactica cavaleriei, fie prin citarea unei declaraţii, cacofonia nu va trebui în niciun caz marcată prin rostirea cuvântului “virgulă”. Prezentatorul poate lua o scurtă pauză de respiraţie între între silabele în cauză sau afoniza artificial prima vocală pentru a face trecerea mai uşoară.

Exemplele pot continua pe pagini întregi dar ceea ce un viitor prezentator trebuie să rețină este că pentru a obține o pronunție corectă, aparatul vocal trebuie exersat în aceeași măsură în care un virtuoz exersează un instrument muzical. Hiperpronunția sunetelor și accentuarea semivocalelor și a consoanelor de la finalul cuvintelor reprezintă un bun început pentru dezvoltarea motricităţii fonoarticulatorii.

CITEȘTE ȘI TOP 5 reguli pentru prezentatorii de știri de radio

 

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

1 Comentariu

  • Mihaela Holub Posted 03/02/2015 20:54

    De mare ajutor articolul . Multumesc si sper sa urmeze si altele …

    va doresc spor in toate

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *